Soy lo que soy și tare mă tem că nimic nu mă poate schimba vreodată. Din păcate. Crezi că n-am încercat? Oho, de atâtea ori încât le-am și pierdut numărul. Și indiferent de câte ori am s-o dau greș am să tot încerc, cu aceeași disperare cu care un pilot de avion aflat în plin…

Programez ambele telefoane să-mi dea deșteptarea la 4:30. 4:35, 4:40… 5:30. E în regulă, am să dorm minim trei ore. Îmi sunt suficiente. Ațipesc greu. Privesc spre ușa de la intrare la uniforma proaspăt spălată și așezată pe umeraș care stă atârnată de biblioteca din sufragerie. Televizorul turuie încontinuu iar ultima mea amintire înainte să…

Buenos dias, amiga mia! Peste capul meu a pus stăpânire o migrenă de proporții epice imediat ce-am și căscat ochii. M-am ridicat cu greu în poziția șezut. Buimac, dau roată cu privirile prin încăperea întunecată și realizez c-un gust amar în gură c-am adormit pe canapea. Din nou. Patul meu e gol. Privind retrospectiv e…

Alaltăieri am primit un ghiveci c-o plantă vie. Un Kalanchoe. Ciudată alegere. A fost un semn de afecțiune arătat mie dintr-un impuls stârnit din senin (și mărturisit) căruia, trebuie s-o recunosc, nu am știut prea bine să-i fac față și acum îmi e tare rușine. De ce am rămas mască? Să fie, oare, din motive…

Pășeam alene pe trotuar punând prinsoare cu mine însumi că tipa din fața mea își va iscodi imaginea în fiecare sfântă suprafață vitrată așternută în drumul nostru. Am câștigat o mică avere. Uneori se căuta chiar și de două ori în același plan dacă acesta era suficient de lung, neconvinsă, parcă, de prima asigurare că…

La 9:20 minute pășesc pe ușa secției de poliție din Padre Piquer 18. A câta programare e, oare, asta? A cincea? A șasea? Din iunie alerg după tine. Arunc o privire pe foaia A4 și conform tipăriturii aveam de așteptat exact 20 minute. Scobesc după toate obiectele metalice de prin buzunare, le arunc într-o cutiuță,…

Kassas (arabă). Povești. Le adorăm. Trăim pentru ele. Răscolim avizi în paginile lor disperați să elucidăm misterele vieții, să învățăm de ce anume să ne ferim, să ne dumirim cât mai grabnic cine naiba suntem și, mai cu seamă, ce ne-ar plăcea să devenim cândva, preferabil cât mai grabnic. Fiecare dintre noi este o poveste…

Les jeux sont faites. L-am dărâmat pe Dzeu și ne-am substituit Lui. Cu noi înșine pe pronume personal. Trăim într-o lume cu tot atâția Dzei câte suflete numărăm. Am pulverizat singura autoritate care ne mai asigura cât de cât o rânduială socială și spirituală, așa bună-rea cum era, și am înlocuit-o copios cu haosul egocentrismului…

TIMPUL. Nu se petrec prea multe lucruri în viața mea. M-am deprins să mă agăț de micile rutine diurne tot așa cum o face și țesutul muscular cu sistemul osos doar că la mine se întâmplă accelerat. N-am milioanele de ani ca alții ca s-o pun la punct. Timpul. Nici nu s-a sinchisit de durerea…

Abia am tras de bagajele grele până la ușa apartamentului meu din Moncloa apoi m-am prăbușit pe canapea tremurând ca o piftie. Nu știu dacă mai aveam în mine 1% baterie… Tot weekendul a fost un adevărat tour de force pentru corpul meu atât de abuzat în ultimul an; joder, până și eu am realizat…

Mi-a fost lene să mut smokingul aruncat peste pat așa că m-am întins pe canapea. Futu-ți vinul mă-tii, iarăși? Cu toate că-n drumul meu de întoarcere către casă am străbătut vreo patru kilometri la pas tot nu-mi revenisem din amețeala profundă indusă de numărul de pahare sensibil mai mare decât media cu care eram obișnuit….

În viața mea n-am invidiat pe nimeni. Nu țin minte s-o fi făcut vreodată, jur. Până astăzi. Astăzi, seara târziu, am zărit doi tineri sărutându-se nonșalant în plină stradă și mi s-a strâns stomacul de nervi până la convulsii. Când susții sus și tare că nu mai simți nimic, oare chiar așa și e? Chiar…

Șed prăbușit pe canapea cu brațele întinse pe lângă corp și dau roată cu privirea prin încăpere. Examinez golit de orice urmă de trăire milimetru după milimetru din interiorul ei. “Este casa ta” îmi repet ca pe o mantră ca să mă mai mobilizez un pic și tot nu simt nimic. Mi-am dorit să mă…

Dragele mele, iubitele mele, îngerii mei, luați ceea ce vă scriu ca pe o confesiune a unui părinte care-și admite vina și încercați să nu mă judecați prea aspru căci, indiferent cât de greu vă vine a crede, în pieptul meu inima bate puternic (ca întotdeauna și până la finele vieții) doar pentru voi. În…

Calle Rodrigo Uhagon – Calle Zamora – Calle Sagasta. În mai puțin de o oră aveam bunurile personale împrăștiate în trei locații și vehiculele din dotare în alte două, iar cu toatele desenau pe harta Madridului o pentagramă cu unele dintre laturi lungi de cel puțin 6,5km. Coño, que situación de puta madre! Nici n-am…

Ieri am fost invitat de către un prieten bun (unul din puținii mei prieteni buni) să dăm o fugă până în Prahova ca să urmărim live cea de a doua etapă a tradiționalului (deja) Raliu de Coastă-Sinaia. Cum S., la rândul lui, e un “alergător” cu ștate vechi bineînțeles că se cunoștea cu toții de…

Sunt beat și-mi țiuie urechile. Crud (raw în engleză). Scrierea mea e “în crud”, adică la cald și neprelucrată. Cum îmi vine la mână. Fuck this shit. Mănânc ciocolată kinder (ouă) bucată după bucată pentru că simt nevoia… Deșertăciune. Asta simt. Am revenit din E3 loc unde am pescuit sportiv, so to speak. Acolo e…

Aveam 6 ani iar tata avea să revină dintr-o călătorie întreprinsă în Republica Federală Germania. După cum ne obișnuise deja (prost) știam sigur că odată ce va intra pe ușa casei o să deschidă bagajele ca să ne înece în daruri așa că realizezi cât de excitați eram noi, copiii, de revenirea lui în țară,…