“Încotro?” Bună întrebare. “Tangier” îmi este răspunsul. “Nu, încotro, ci ÎNCOTRO” încerc s-o formulez înc-odată însă, de data asta, cu nuanțe nițel mai filosofice dar nu mă ajută cu nimic căci răspunsul primit a fost un simplu ridicat de umeri. Cândva i-am promis cuiva că ne vom revedea în Tangier și acum mă țin de promisiune. Îmi dezlipesc privirile de…

Dacă o zi de iubire ar fi, să zicem, o masă imbelșugată iar ora i-ar fi un sandwich… închid telefonul după convorbirea cu Miriam și cad pe gânduri cu privirea ațintită-n pereții albi… înseamnă că pe ale mele le socotesc în tapas-uri. “Un Tapa”, o secundă. De ce naiba oi fi renunțat în ultimul moment…

Mi-am golit dulapurile și sertarele de haine pe care le-am împachetat cu grijă în cutii din carton etichetate cu scrupulozitate și stivuite în living. Mă rog, când zic “etichetate cu scrupulozitate” mă refer doar la primele 30 de cutii căci dup-aia, la ultimele 10 mi s-a luat de tot și am început să le bag…

Citesc în bord și-mi arată că afară sunt 41 grade. Nici nu-i de mirare că transpir cu aerul dat la maxim și cu ferestrele crăpate. Madre mia, Andalucia arde, nu glumă! Termometrul mașinii părea chiar ușor conservator față de ce simțeam pe pielea mea închis în cockpitul ei mititel dar confortabil. Am lăsat Malaga în…

“Je pense très fort à toi. Je survole ces villes et pays, avec une centaine de passagers à bord, des millions et des milliers dans chacune des villes traversées avec le seul espoir de te retrouver, toi, mon André, mon chéri, ce besoin de te revoir, cette envie de me jeter dans tes bras, et…

Haya ala’salaat!… haideți la rugăciune… îndeamnă cântul frumos al muezinului care dintr-odată sparge liniștea sinistră a carantinei… Ssallu fi buyuticum… rugați-vă în casele voastre… Allahu Akbar!… se aude pe mai departe, apoi liniștea se coboară din nou peste oraș, grea ca ceața Atlanticului în zori de zi. Ridic capul înspre cerul albastru întrerupt din loc…

Privesc înspre muntele Atlas și remarc că este acoperit cu foarte puțină zăpadă. A nins doar pe crestele sale cele mai înalte, în rest e golaș, gălbui și fioros. Cămașa mea din in începe să mă ardă în bătaia soarelui amiezii așa că-mi iau laptopul în brațe, îmi strâng pachetul de țigări și limonada preparată…

De trei nopți încoace dorm numai pe sponci iar diminețile când mă trezesc, întotdeauna târziu, nu e dată să nu mă simt ca lovit de camion. Azi parcă-i mai rău decât în alte dimineți. Plescăi dezgustat. Mierda, știam că brânza aia își risipește toată noblețea dacă-i lăsată peste zi în soare și cu toate astea…

Greabănul îmi sângerează masiv pe lângă banderillas înfipte adânc în carnea lui, iar panglicile, din multicolore cu câteva clipe-n urmă, acum sunt stacojii. Cântăresc gravitatea situației în care mă aflu citind în urmele de sânge lăsate la picioarele mele. Nu e de bine. Orbit de furie, sap în arenă ca să le fac dispărute. Valurile…

Am fost călăuzit pe lângă ocean pe care, la un rond, l-am lăsat în urma noastră ca să mă avânt eroic pe niște străduțe care adăposteau o grămadă de viluțe cochete cu garduri înalte dublate haotic de o vegetație sănătoasă. Hmmm, Alfa-ul ăsta nu-i chiar atât de rău pe cât credeam. Are spunk chiar și-n…

“Ați rezervat și achitat în avans un Alfa Romeo, nu-i așa?” “Da – a venit răspunsul meu – E un Stelvio” “Semnați aici, aici și aici. Bienvenue au Casablanca” – zise el înmânându-mi cheile mașinii cu un zâmbet amical lăbărțat pe tot chipul. ……………………………………………………………………… Casablanca e un oraș unic în opinia mea. Nu e prietenos…

Ia spune-mi tu, pe tine cum te cheamă? – mă întrebă hâtru ofițerul de la “Hijra wa jawazaat” (emigrare și pașapoarte) în timp ce flutura pașaportul meu c-o mână lovindu-se cu el de cealaltă din când în când. Pe mine? Moustafa Adlah – îi răspund ușor nedumerit. Și cum îl cheamă pe domnul care te-a…

Bum!… Ptui-ptiu-ptui… am salvat turma!… “Ya Safi! ‘Lak, ya ulaaad! Ya Saaaafi!” îl și aud pe tata cum strigă din toți rărunchii de la parterul casei noastre. După cum i-a răsunat glasul baritonal sigur stă proțăpit marțial în dreptul scării sprijinindu-se cu mâna dreaptă pe sfera piciorului din lemn masiv al balustradei. Îl văd cu…

Proaspăt ieșit din duș, mi-am tras pe mine “gellaba” marocană cumpărată în Casablanca, mi-am pus de o cafea, m-am trântit pe canapea și mi-am aprins o țigară. Apăs “play” pe combină și încăperea se umple de armoniile unei melodii pe cât de bizară pe atât de frumoasă. “Wa naabudu’llah, wa Allah, karimu’llah, wa ya la’illahu’…

Fumez în camera hotelului meu și, tocmai pentru că-i un lux atât de rar întâlnit zilele noastre, trag din țigară cu ostentație eliberând nori grei și albaștri de fum în jurul meu. Mă vezi, băi lume? Fumez în interior, în camera mea! Valul brusc de libertate care m-a cuprins este greu de descris. Zâmbesc. N-am…

Ziua mea n-a debutat sub auspiciile cele mai bune și când afirm asta o fac privind lung la ultimul bilet de avion cumpărat menit să-l înlocuiască pe cel proaspăt aruncat la gunoi. Scot fumul pe nări, sting țigara și-mi spun “trebuie să mă tund”. Am reușit să pierd un avion cu o oră înaite ca…

Ya esta, señoras y señores. Asta a fost tot. După proba practică am părăsit clădirea școlii cu pași mari fără să-mi mai pese de comunicarea rezultatelor. Intenționam să mă azvârlu-n mașină și să fug unde văd cu ochii așa că la un moment dat urcam hulpav câte două trepte. Pizda mă-sii, mă sufocam în timp…

“SERENDIPITÁTE s. f. : descoperire fortuită, întâmplătoare și fericită”. Mă rog, am încropit o traducere a expresiei după cum m-a tăiat capul pentru că cea oferită de dex online bate câmpii în opinia mea. Etimologia cuvântului își are rădăcinile în onomatopeea arabă. Cu cămilele puse pe cruise-control arabii mișcau bunurile pe Drumul Mătăsii și dacă tot…

Soy lo que soy și tare mă tem că nimic nu mă poate schimba vreodată. Din păcate. Crezi că n-am încercat? Oho, de atâtea ori încât le-am și pierdut numărul. Și indiferent de câte ori am s-o dau greș am să tot încerc, cu aceeași disperare cu care un pilot de avion aflat în plin…