the gifted

Fâs, ți-a murit bateria. Puternică jucărioara asta. Uită-te-n husa șurubelniței electrice după încărcătorul ei. Cum pizda mă-sii se desface asta din aparat? Aha! gata. Ai înfipt-o bine în lăcaș? Nu trebuia să clipească becul, semn că se-ncarcă? Pula mea, lasă-l în priză și fă-ți de lucru prin casă; las’ c-ai să vezi tu mai încolo…

oye esta percusión como suena

“Oye, mami, que tu dices niña? Estas aburrida? Oye esta percusion como suena!” Căștile îmi bubuiau în urechi. Am părăsit aeronava fără să mă grăbesc. Pana mea, nici n-aveam de ce. Dincolo nu mă aștepta niciun chip familiar, niciun sărut fierbinte și nicio strânsoare de brațe așa că de ce naiba să mă zoresc? Inima…

apostolul focului

Există câte o etică în (și pentru) toate acțiunile tale sau mânuim doar una generoasă și bună care acoperă tot spectrul vieții de la alfa la omega și cu ajutorul căreia tratăm în aceeași manieră unică businessul, job-ul, prietenii sau relațiile intime? Dacă acceptăm că există o singură etică, măcar și una bună la toate,…

un huey în zorii dimineții

Pagina albă mi-a aprins întreg ecranul iar cursorul lunguieț și anemic clipește undeva în colțul ei de sus netulburat în Dzeii lui măsurându-mi secundele de ezitare ca un metronom al neputinței. Tic-tic-tic-tic. Privesc la el complet paralizat. Până mai acum câteva clipe parcă nu mai aveam stare, coborâsem din așternuturi în fugă și acum muza,…

Le petit Prince de Paris

Devii responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce ai îmblânzit. Eu am înțeles-o imediat din calitatea mea atât de îmblânzit cât și de-mblânzitor. Ți-o pot jura cu mâna pe inimă că arareori a și conștientizat-o vreuna dintre cele care mi-au pășit în viață și chiar și așa, chiar de a făcut-o, fâs, cel mai adesea n-am…

empty recycle bin

Respiră… “Abține-te vreo două-trei luni să ridici până și o sticlă de cola, da? Vezi că-ți pocnește operația” parcă-mi zicea tipul care m-a operat. M-am opintit bine de tot în urechile vasului din inox și m-a pufnit râsul instantaneu. Numai bucata de rasol, de una singură, avea două kilograme fără să mai pun la socoteală…

interstelar

Todo comienza con una ilusión citeam înscrisul cu fonturi de o șchioapă de pe standul de ziare din piațeta care străjuia întrarea în Lavapies, cartierul așa-zis exotic al Madridului (dacă era să mă iau după spusele taximetristului care mă lăsase acolo). Pentru madrileni exoticul înseamnă Bangladesh, Pakistan, Afghanistan și India în timp ce restul probabil…

the Aleppo diaries – a game of pool

Mâncarea era religie în casa părinților mei iar baba (tata in arabă) era înaltul ei prelat. Poate c-ai și reținut-o deja pentru c-am pomenit-o de mai multe ori în postările mele anterioare. Nu-ți vorbesc despre orice fel de mâncare, ci în mod specific despre potolul delicios de să te lingi pe degete. Ca să-ți faci…

și dacă viața-i un fluid non-Newtonian?

Miroase “a mare”. Un vânticel împinge-n rafale prelungi căldura orașului prăbușit în picoteală. Zac scufundat în scaunul bun de pe terasă, e încă beznă, ascult Ederlezi în surdină și-mi umplu plămânii cu aerul dimineții ce dă să crape cât de curând. Singurii care-mi țin companie sunt doar pescărușii care mă anunță jelind ca la înmormântare…

when a tiger growls

“tous m’ont dit que je suis un peu capricieuse”… Dacă știam pe atunci ceea ce știu astăzi despre femei, cu această ultimă afirmație rostită în dulcele grai al lui Voltaire eu ar fi trebuit să sistez instantaneu asediul dus la porțile ei, să abandonez toată tehnica militară și să fug mâncând pământul în direcție opusă…