Fâs, ți-a murit bateria. Puternică jucărioara asta. Uită-te-n husa șurubelniței electrice după încărcătorul ei. Cum pizda mă-sii se desface asta din aparat? Aha! gata. Ai înfipt-o bine în lăcaș? Nu trebuia să clipească becul, semn că se-ncarcă? Pula mea, lasă-l în priză și fă-ți de lucru prin casă; las’ c-ai să vezi tu mai încolo…

Răsucesc un jeton mic și gri de cazino cu mâna dreaptă iar cu cealaltă piciorul fin și lung al unui pahar umplut cu Veriere, singurul vin acceptabil pe care mi-l poate oferi barul central care domină hotelul în incinta căruia lucrez. Privesc în gol spre rafturile cu spirtoase și ascult cacofonia de voci vesele care…

Se apropia ora închiderii și număram minutele cu furie căci constatam că mi se scurgeau ca leșinatele doar ca să-mi facă-n ciudă. Tălpile mă ardeau ca dracu și-n ciuda pornirii de mi le elibera de opresori intuiam că dacă mă pune naiba să mă descalț pulea mai trage pantofii înapoi în picioare. Dracu m-a pus…

“Oye, mami, que tu dices niña? Estas aburrida? Oye esta percusion como suena!” Căștile îmi bubuiau în urechi. Am părăsit aeronava fără să mă grăbesc. Pana mea, nici n-aveam de ce. Dincolo nu mă aștepta niciun chip familiar, niciun sărut fierbinte și nicio strânsoare de brațe așa că de ce naiba să mă zoresc? Inima…

Asalaam waleikum. IPhone-ul meu e bine mersi în Lahore. Aș putea-o reformula-o cumva ceva mai plastic spunându-ți-o și altfel, și anume, că toate amintirile adunate în ultimii mei cinci ani au dispărut în pizda mamii lor hăt, peste mări și țări, departe, taman în capitala Punjabului Pakistanez și că e o doar o chestiune de…

Există câte o etică în (și pentru) toate acțiunile tale sau mânuim doar una generoasă și bună care acoperă tot spectrul vieții de la alfa la omega și cu ajutorul căreia tratăm în aceeași manieră unică businessul, job-ul, prietenii sau relațiile intime? Dacă acceptăm că există o singură etică, măcar și una bună la toate,…

Pagina albă mi-a aprins întreg ecranul iar cursorul lunguieț și anemic clipește undeva în colțul ei de sus netulburat în Dzeii lui măsurându-mi secundele de ezitare ca un metronom al neputinței. Tic-tic-tic-tic. Privesc la el complet paralizat. Până mai acum câteva clipe parcă nu mai aveam stare, coborâsem din așternuturi în fugă și acum muza,…

Ulise. What the fuck?! Dintre toate cărțile împachetate de mine în cutiile imense din carton eu am adus-o cu mine tocmai p-asta pe care n-am reușit niciodată s-o termin indiferent cât de mult m-am străduit. Am avut cel puțin cinci tentative până acum. Ce prostie spun, auzi la mine, cică s-o termin… M-a pufnit râsul….

Devii responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce ai îmblânzit. Eu am înțeles-o imediat din calitatea mea atât de îmblânzit cât și de-mblânzitor. Ți-o pot jura cu mâna pe inimă că arareori a și conștientizat-o vreuna dintre cele care mi-au pășit în viață și chiar și așa, chiar de a făcut-o, fâs, cel mai adesea n-am…

Respiră… “Abține-te vreo două-trei luni să ridici până și o sticlă de cola, da? Vezi că-ți pocnește operația” parcă-mi zicea tipul care m-a operat. M-am opintit bine de tot în urechile vasului din inox și m-a pufnit râsul instantaneu. Numai bucata de rasol, de una singură, avea două kilograme fără să mai pun la socoteală…

Confucius spune că numai înțelepții și proștii nu se schimbă niciodată. Well, fuck me! M-a deprimat de tot. Înfuriat, am tras o flegmă zgomotoasă. Un înțelept, în mod clar nu sunt, mi-o demonstrează tot trecutul meu doldora de acte nesăbuite reparate, in extremis, și doar cu eforturi mari. Atunci înseamnă că sunt eu, oare, un…

Todo comienza con una ilusión citeam înscrisul cu fonturi de o șchioapă de pe standul de ziare din piațeta care străjuia întrarea în Lavapies, cartierul așa-zis exotic al Madridului (dacă era să mă iau după spusele taximetristului care mă lăsase acolo). Pentru madrileni exoticul înseamnă Bangladesh, Pakistan, Afghanistan și India în timp ce restul probabil…

Se depărta de mine cu pași mărunți încercând să anticipeze momentul la care visase în secret cel puțin ultimii ei doi ani așa cum avea să mi se confeseze ceva mai târziu în timp ce zăceam transpirați și-nlănțuiți în pat. O chema A. B. Eu, stând rezemat în cadrul ușii livingului din apartamentul proaspăt amenajat,…

Trântit pe canapea într-o rână aleasă cu grijă ca să nu mai simt durerile postoperatorii am apucat telecomanda și am început să navighez prin meniul Netflix. Nu caut nimic în mod special. Pătrățelul alb, ascultător, sare cu viteză de la o propunere la alta. Eroi cu duzina și ca să mă enerveze și mai mult…

Mâncarea era religie în casa părinților mei iar baba (tata in arabă) era înaltul ei prelat. Poate c-ai și reținut-o deja pentru c-am pomenit-o de mai multe ori în postările mele anterioare. Nu-ți vorbesc despre orice fel de mâncare, ci în mod specific despre potolul delicios de să te lingi pe degete. Ca să-ți faci…

Miroase “a mare”. Un vânticel împinge-n rafale prelungi căldura orașului prăbușit în picoteală. Zac scufundat în scaunul bun de pe terasă, e încă beznă, ascult Ederlezi în surdină și-mi umplu plămânii cu aerul dimineții ce dă să crape cât de curând. Singurii care-mi țin companie sunt doar pescărușii care mă anunță jelind ca la înmormântare…

“tous m’ont dit que je suis un peu capricieuse”… Dacă știam pe atunci ceea ce știu astăzi despre femei, cu această ultimă afirmație rostită în dulcele grai al lui Voltaire eu ar fi trebuit să sistez instantaneu asediul dus la porțile ei, să abandonez toată tehnica militară și să fug mâncând pământul în direcție opusă…

Șuieram ca un tren pe aburi, apele curgeau pe mine, cămașa din in era lipită de piele și sucită pe mine așa că trăgeam de ea în stânga și-n dreapta pregătit s-o sfâșâi în bucăți din disperare după o gură de aer. Inima-mi bubuia de parcă plănuia să-mi sară din piept. Arătam ca dracu. Încercam…

Trag un fum din țigara aprinsă și cu buricele degetelor de la mâna stângă bat tarabana în blatul mesei cu privirea rătăcită-n plantele din jardinieră. Întind mâna după ceașca albă și sorb zgomotos din cafeaua fierbinte fără să mă las perturbat de gălăgia din jurul meu. Undeva mai la stânga mea trei tinere aspirante la…

Futu-i! Din nou?! M-am cutremurat de oroare. Noi doi suntem cunoștințe mult prea vechi ca să n-o regret cu toată ființa că m-am trezit. Până la 25 ani ne ciocneam frecvent din cauza lecturilor împinse până-n zori de zi. De pe la 25 până la 44 binging-ul de seriale și proiectele în autocad executate în…