Fâs, ți-a murit bateria. Puternică jucărioara asta. Uită-te-n husa șurubelniței electrice după încărcătorul ei. Cum pizda mă-sii se desface asta din aparat? Aha! gata. Ai înfipt-o bine în lăcaș? Nu trebuia să clipească becul, semn că se-ncarcă? Pula mea, lasă-l în priză și fă-ți de lucru prin casă; las’ c-ai să vezi tu mai încolo dacă și-a făcut treaba lui de încărcător. Unde mi-oi fi lăsat țigările? Căcat, te-ai murdărit de tencuială pe umeri când ai târât piesele dulapului în camera de lângă. Nu-mi vine să cred că cineva s-a spetit cărând zecile alea de kilograme de pal de la mașină până jos la casă pe toate treptele sufletului taman de hăt, de la mama dracului, iar tu rândul trecut te rugai de ei să-ți livreze un amărât de frigider. Corte Ingles a dat bir cu fugiții. Pussies! Să mor că dacă nu aveam hernie îmi căram frigiderul singur. Pe pulă. Și cu țigara aprinsă-n gură. Uită-te-n jur…Ai desfăcut doar unul dintre cei doi monștri de dulapuri oribile și ai și umplut camera cealaltă cu piesele lui. Yeye a dat bani pe ăsta! Nici gratis nu-l acceptam în locul ei. Avea gusturi tare de căcat fosta proprietăreasă. Oribile… Ce frumos bate soarele în valuri. Dacă nu era vântul ăsta acum stăteam la pieptul gol să mai prind ceva culoare. Băi, urâtă feronerie. O s-o schimb. Frumușele-foc puștoaicele care se pozează lângă inimile pictate de Rafa. Ia stai tu cuminte, nu te sprijini de tocul ferestrei și nici nu te apleca prea tare peste geam. Cine naiba le-o fi desenat și executat în halul ăsta? Niciun element de siguranță, băi nene, nimic, nada, zero, n-a respectat nici stasul de balustradă… Dacă te apleci zbori prin golul ferestrei direct în stâncile de sub tine. Ce cur are aia care iese din ocean! Frumos trup. Toate arată mișto pe aici, mai ales când le vezi cu ochelarii de soare pe nas, au ele ceva al lor, dar de ce nu mai simt nimic în piept ca până nu demult? Lasă vrăjeala, știi prea bine de ce. Nu sunt narcisiste. Gâtu mă-tii, Facebook Messenger, trebuia tu să-i răspunzi la “hello, how are you?”. Cum să “how”? Eram bine, asta până nu m-a mâncat în cur și ți-am răspuns și… acum eu how? “bad”, în morții mă-tii”… Trebuia tu să mă tulburi cu veștile despre ea. Gata, uit-o! Ai fost un prost de proporții monumentale. Ești jenant de idiot. Ce naiba faci tu acum cu toate foile astea de pal? Nici să mă ameninți cu pistolul nu le car în sus la punctul de colectare a deșeurilor. Poate le reciclez în ceva util… o bibliotecă, un bar pentru bucătărie… văd eu. Nu te-ai gândit deloc la aspectul practic când ți-ai căutat casa lângă ocean. Aici nu ești în Caraibe, aici ești în burta Atlanticului, expus la toate furiile lui. Malul este stâncos și falezele abrupte. I-ai fi supt și pula lui Yeye doar să ți-o vândă; acu, na poftim, e a ta, spală-te pe cap cu ea… Unde mi-oi fi lăsat încărcătorul telefonului? Cred că-i jos, în bucătărie. Futu-ți, ce era să cad. Trebuie să fac ceva și scării… e periculoasă pentru cine nu-i skipper sau n-a fost vreodată cu barca. La etaj, jos, afară cu ochii în ocean sau înăuntru, putregaiul te urmează oriunde ai fi, băiete, așa că fă naibii ceva și găsește-i un remediu, și încă repede. Te-ai însurat de două ori și de exact fix tooooot atâtea ori ai făcut-o c-o narcisistă psihopată-n morțiii mă-tii de bou. Care erau șansele? Din patru miliarde de femei ai ales până le-ai cules. Le-ai găsit. Te-au făcut muci și tot tu ai fost de vină de-ai umblat capiu cu anii. Ce tupeu pe ea, nene, s-o mintă pe prietena noastră în halul în care a făcut-o, fără nicio rușine, frate, cum că ea este cea care a plătit pentru tot și că eu am profitat de banii ei, c-am nenorocit-o, c-am fost toate relele lumii laolaltă că așa și pe dincolo, și că vezi-doamne ce naivă a fost ea, bunătatea universului… What the fuck! Am extrasele de cont, e de-a dreptul proastă… Admite că ceea ce te-a făcut să-ți pierzi mințile nu e c-ai pierdut-o ci că i-a spus ăleia povești despre tine identice cu cele spuse ție despre toți foștii ei. Ok, s-a sfârșit urât, ai acceptat-o c-așa te-a învățat viața că funcționează iubăreala în secolul XXI dar începutul pierdut al IUBIRII noastre mă doare căci fusese superb, romantic și indiferent de prețul plătit a meritat măcar și o dată-n viață să trăiești o astfel de poveste. Și acum ce să vezi… În realitate ai visat cu ochii deschiși. A fost o mare abureală. Din nou. Din nou?! Oribil! Dacă prima dată aveai 18 și era scuzabil ce morții tăi a fost cu tine de-ai repetat-o la 45? Not cool at all. Există oare romanță reală? Există, oare, o poveste genuină de amor altundeva înafară de cărți sau de. filme? Deci ruptura noastră nu s-a datorat pandemiei, deci n-a fost Covid, n-au fost prietenele ei curve, panarame și toxice, n-a fost viața însăși cu zarurile ei de vină c-ai dat-o tu în bară… N-a fost dragoste și asta te doare până-n atomi. Ai picat ca musca de căcat în plasa ei fină de văduvă neagră căreia nu-i venea a crede ce pleașcă i-a trimis soarta-n brațe, un accident fortuit pentru unul și nefortuit pentru tine, ai fost doar o minusculă rețetă a supraviețuirii. Rețeta ei e una de succes iar acum noua ei cucerire, bancherul, o să și-o fure la fel de epic ca și mine doar c-o să socotească mai mult când o să-și evalueze pierderile lingându-și rănile. Copy-paste. Aceleași abureli, aceeași escapadă de patru zile, aceeași vrăjeală, aceeași prostie din partea lui deși știu exact cât de convingătoare poate fi în intimitate așa că nu-l judec prea aspru… tot, băi, nene, identic, unu la unu… Gura asta de vin este pentru tine, Sergio, vai de curul tău; este pentru funeraliile tale. În loc să simt otrava geloziei cum curge prin vene mi-l imaginez pe prostălău și zâmbesc părintește știind exact c-o să-și fută dinții în leagăn. Te macină prostia distilată care aparent te caracterizează când vine vorba de iubire. Ești incurabil și ai aflat-o acum cu subiect și predicat. Îți muști pumnii de furie c-ai fost praf. Mușcă-ții. Meriți. Suferințele pe care le-ai îndurat ți le-ai provocat singur, de fapt asta ți-a confirmat prietena comună, ți-ai făcut-o cu mâna ta, ai vrut să crezi și asta ai făcut, ai văzut cai verzi pe pereți. Te-ai încrezut în femei. Nu în toate, culmea… Stai așa! Nu în toate. Exact! Aici se ascunde răspunsul la toate bubele mele. Sucește-o astfel: nu ești ghinionist. Ești foarte bun la găsit văduve negre. Cel mai bun. Ai putea face o carieră incredibilă cu astfel de talent. Câți bărbați nu și-ar salva pielile dacă le-ai oferi serviciile tale? Imaginează-ți câți bani ai face. Te cheamă unul, ți-o arată pe tipa după care e-n limbă și cu care vrea să pornească o familie. Te prezinți, o vezi în carne și oase și dacă simți că-ți pierzi mințile și c-ai lua-o de nevastă pe loc… boom!… Bullseye. Ai depistat-o, exact ca o potaie de aeroport care dă din coadă cu nasul în cocaină! Narcissistic Psychopath! Cash your money de la client și haidi pa, next. 100%, garantat, atracția ta nebună pentru ea e garanția absolută că ai deaface c-o narcisistă psihopată de proporții epice și dacă ești cu adevărat norocos se prezintă asezonată, ca de obicei, și c-un damf discret de mincinoasă patologică. Ești un super detector natural. Ești gifted, boy. Îmbrățișează-ți darul și zâmbește. Dar cu mine cum rămâne? Eu ce naiba fac de acum încolo? Ce se alege cu fluturii din stomac, cu zâmbetele cretine întinse pe față fără nicio explicație, de capul mobilat pe de-ântregul numai cu imaginea ei, de durerile care te inundă numai la simplul gând că ai pierde-o… Dacă nu-ți pierzi mințile pentru o Evă se mai cheamă, oare, că ești un îndrăgostit? Nevermind… Tu lasă-te de sportul ăsta. Ce mai vrei să pierzi? Nu ți-e mai bine singur și relaxat? Mai desfă o sticlă de Celeste, toarnă-ți un pahar și zgâiește-te la oceanul care-ți șoptește “pe atunci rupeam stâncile ca să te-mpiedic dar nu n-ai vrut să mă asculți”… Ai dreptate, pizda mamii, îmi aduc aminte c-ai încercat tot ce-ai putut. Aveam sentimentul c-o să rupi faleza. Brrr… se-ntunecă și s-a făcut răcorică. S-o fi încărcat bateria aia? Am alte treburi mai bune de făcut, în pana mea, cum ar fi un dulap imens și oribil de desfăcut bucăți…

Bocacangrejo