Trântit pe canapea într-o rână aleasă cu grijă ca să nu mai simt durerile postoperatorii am apucat telecomanda și am început să navighez prin meniul Netflix. Nu caut nimic în mod special. Pătrățelul alb, ascultător, sare cu viteză de la o propunere la alta. Eroi cu duzina și ca să mă enerveze și mai mult unul mai fit ca altul. Involuntar strecor mâna pe sub tricou, ating ușor abdomenul meu proaspăt ras și aspru și încep să mă pipăi intimidat la maxim. “Tu-vă pachețelele voastre de super eroi! Shit, ar trebui să mă pun rapid în formă“ am concluzionat eu aprinzându-mi o țigară. Am culisat furios capacul brichetei metalice care a făcut click și mi-am zis “meh, mai poate aștepta căci medicul mi-a recomandat să mă menajez măcar trei lun. Bun, după trei luni am să rup sala”. Am sorbit zgomotos din cafea și împăcat cu mine am mai tras un fum pe care l-am expirat apoi ostentativ înspre televizor. August, Septembrie, Octombrie… Noiembrie. Cine pula calului face pătrățele în Noiembrie? Băi nene, să vă fut, până și mortu’ ăla de Ghost Rider are un corp super. E evident că nu poate trage mai mult de un fum din țigară fără să simtă și gustul filtrului pentru că tigva lui e veșnic o văpaie, nu poate alimenta la nicio stație de benzină, nu poate cumpăra papetărie, nu poate culege porumb fără să transforme tot lanul într-un festival de popcorn, nu poate schimba buteliile, nu poate bea tărie fără s-o flambeze și cu toții știm că vaporii ăia odată inhalați te fac muci mai repede decât shot-ul dat peste cap, nu poate săruta sub vâsc fără să pornească sprinklerele, nu poate decora un brad de Crăciun, nu mai zic de cum or arăta așternuturile lui și nu poate spune niciunei gagici “ard după tine, să moară my family” fără ca tipa să sune cuprinsă de panică la 112 după pompieri. Wonder-woman. Supergirl, Hellboy, Hancock, Flash, Ghost Rider, Iron Man, Green Lantern, Super Man, Batman…pun pariu că până și Invisible Man are un corp super atletic și la ce pizda mă-sii i-o folosi când el ar putea s-o lase moale cu sala, să facă colaci peste colaci și să nu se radă niciodată? Zero haine de cumpărat, zero skin care products, zero mentenanță. Vanitatea, bat-o vina, l-a trimis până și pe el la mall. Wow! Pân’ la capăt ce-i ăla un super erou? Pompierii, polițiștii, mă-ta, tac-tu, ăștia sunt doar eroi. Un super erou posedă niște super abilități pe care niciun alt muritor de rând nu le poate avea sau cunoscut vreodată cu ajutorul cărora ajută lumea să devină un loc mai bun. Unii se nasc pe Kripton, alții sunt mușcați de păianjen sau beau accidental margaritas bombardate cu raze gamma, unii traversează porțile iadului iar alții dimensiunile, unii sunt aleși, alții sunt accidente. Eu sunt un natural, so to speak. M-am născut așa, am fost ales și totodată sunt un accident. Hey, wait a minute… I’m a fuckin’ triple super hero.

Cursorul a înțepenit pe ecranul televizorului și eu mă scarpin în vârful capului meu proaspăt ras gândindu-mă la superputerile mele. Hmm, am transformat o fata oarecare într-o zeiță super egocentrică. Mi-a luat 26 ani, e adevărat dar am reușit. By the way, că tot pomenii de creația mea pygmalion-esque… A doua zi, după operație, în plină agonie, primesc un mesaj “îngrijorat” de la fosta mea soție în care, literal, mă-ntreba dacă toate au mers conform planului. Nu înțelegeam dacă i se manifesta îngrijorarea pe bune sau dacă doar dădea bine să fie îngrijorată. M-a lăsat ușor interzis. Well, to begin with, planul meu n-a fost deloc să mă aleg c-o operație înfiorător de dureroasă de mușchi abdominali iar dacă planul meu era ca a doua zi după să mă simt ca lovit de camion, răspunsul meu e da, mi-a mers strună. Mi-a ieșit ca-n filme. Bullseye! Așa i-am și răspuns, dealtfel. Dacă-mi propusesem să mă adun în poziție fetală ori de câte ori mă strânge o bășină, că mor când tușesc un pic și că-mi ia vreo trei minute în chinurile iadului să mă ridic de pe canapea ca să-mi apuc pachetul de țigări de pe masa de cafea află că mi-a ieșit de minune. Mă miră genialitatea mea în această speță din moment ce toate celelalte planuri mi-au mers ca o pulă. So, Dr. Xavier, eat my dick! Pot forța mutații-n oameni, așa c-am demonstrat că nu trebuie să se nască cu ele. Hmm, what else? Atrag persoanele greșite tot așa cum soarele ține planetele so Magneto, go suck a popsicle. Posed abilitatea de a fute sume de bani uriașe în timp record. Bun. Stai așa… reformulez: pot fute sume imense pe cururile altora în timp record cu zero mustrări de conștiință ceea ce este o super putere în sine. Eu mă aleg cu zâmbetele pline de recunoștință și c-un ulcer în conturi. Le spulber c-un gest. Peep… cod pin… done… Super Man, ești praf. Ce altceva? Am salvat Gucci, Balenciaga, Marlboro, Monkey Shoulder, Jinzu, Nikka, o căruță de crame, Vuitton, Bulgari, Ducati și Porsche de la faliment (după ultima revizie) deci am făcut lumea mai bună așa că, Hancock, ești prafao. Hell Boy… să fugi din iad e un căcat; ia încearcă să fugi spre el așa cum am făcut-o eu. Atunci arăți că ai cojones de hiero, nu invers. Next. M-am mutat în trei case într-o zi, am schimbat două țări și două continente în trei ani, am iubit peste 30 de doamne cu care aveam de gând să mă însor so Flash… nota 3, ne vedem la toamnă. Batman. Tu ce DC-ul calului de puteri ai înafara cecului gros? Du-te un weekend la Loft în Mamaia și-ți amanetezi și sufletul și să te văd cu ce căcat mai achiți tu parcarea pentru betmobil dimi la ora cinci cu trei românce tinere puternice și independente cu colții-nfipți în cele trei cifre de pe dosul cardului tău înmuiat de hamsiile prăjite și de vinul servit în roaba Hermes. Spiderman? Fâs. Marocanca m-a urcat pe pereți la propriu și nu m-a mușcat niciun păianjen. Ba mai mult, ca și mine, și ei fugeau mâncând pământul spunându-mi, parcă: “coaie, ești pe cont propriu, nene. We’re out!” Țin minte că răscoleam disperat după un scorpion să-i sug coada-n morții mei și să mor mai repede dar degeaba căci până și ăia se ascunseseră de gura ei. Ce raze gamma, băi nene, să vezi măscărelile scoase pe gura ăleia… Hulk am fost când mi-am împachetat și comprimat toate căcaturile în mașina mea cea mică… Visez coșmaruri mai teribile decât Freddy Krueger care, din milă, mai trece-n vizită și-mi mai lasă din când în când un pahar cu lăptic la pat, curbez spațiul și timpul în sensul invers dorit când vine vorba să-mi duc la capăt un proiect și-l contract între facturile pe care le primesc. Acum zâmbesc… so, after all, sunt și eu un super erou și asta, nota bene, fără să fi trecut nicio secundă pe la sală. Stai așa că mă strânge o super beșină… moamă ce doare

kripton