De câte ori ți s-a-ntâmplat să te trezești din somn, să-ți faci abluțiunile matinale, să te-mbraci și să ieși pe ușa casei, să-ți începi normal ziua de lucru, să porți conversații cu diverși, să trăiești tot felul de lucruri firești până la un moment dat când realizezi buimăcit ca de o leucă primită-n creștet că de fapt tu nici n-ai coborât de fapt din pat? Ai visat. Carevasăzică, monșer, zâmbește la cameră, creierul te-a pus capră și ți-a sodomizat simțirile iar experiența asta, ca oricare alt sfânt viol căpătat sub anestezie la dentist sau în pușcărie, te cam lasă perplex. Poți jura cu mâna pe biblie c-ai simțit apa fierbinte a dușului cum ți se prelinge pe trup, mirosul cafelei în nări și greutatea cheilor răsucite-n mână în drumul tău către mașina din parcare și cu toate astea realitatea te contrazice flagrant. Totul a fost doar o plăsmuire, o născocire elaborată, și încă una a naibii de convingătoare, aproape dureros de convingătoare. După amintirea aia cu dușul fierbinte eu, unul, m-aș pipăi imediat să văd dacă nu cumva m-am și pișat pe mine. Experiența de genul ăsta e comună, e denumită false-awakening și cu cât narațiunea visului tău e mai banală și mai detaliată cu atât e mai convingătoare și, doar ca să-mi întăresc ideea, cu cât e mai convingătoare cu atât va fi mai tulburătoare pe când te vei fi trezit deja de-a binelea. Nu este expresia unei boli psihice ci mai degrabă manifestări ale subconștientului care pot conduce la anxietate, la depresii sau la tulburări grave ale somnului, trei regate pe care le guvernez cu o mână de fier de foarte mult timp încoace și ți-o admit cu toată sinceritatea. Adeseori o astfel de realitate falsă trăită atât de aievea îți va ține gândurile ocupate cam tot restul zilei sau, de ce nu, funcție de intensitatea experienței, uneori chiar și tot restul săptămânii. Bunăoară, eu zile-n șir am simțit o durere cruntă-n piept pe motiv că mi s-a furat mașina din fața casei și cel mai bizar aspect a fost că pe atunci aveam 17 ani, ioc permis, n-aveam nici mașină iar mașina furată era, of course, un Porsche. Băi, nene, pierderea unui obiect pe care nu-l stăpânisem niciodată m-a durut în coșul pieptului de nu-mi venea să cred. Halucinația mea onirică fusese într-atât de puternică încât îmi alterase cu totul realitatea. Mai aveam un pic și sunam la poliție să le raportez furtul pe atât de convins fusesem că de cu seară parcasem mașina-n fața curții. Realizezi acum de ce am reușit să rămân însurat 26 ani fără să calc pe de lături? Când mi-o propun pot halucina ca un campion… Mă rog… Am așa-zise false-awakenings simpluțe la ordinea zilei (fără să mă piș în pat, stai liniștit), într-atât de des încât nici că mă mai sinchisesc de ele; pentru mine cele reduse la două-trei deșteptări sunt niște biete experiențe entry-level pentru că, nu-i așa, am și stabilit-o deja, pot halucina aproape clinic dacă mi-o propun și asta mă ajută să elaborez unele care-ți fac măciucă părul pe cap. De-a lungul anilor mi-am rafinat povestea acestor false-awakenings într-atât de tare încât am ajuns să visez un mănunchi de vise multi-strat, așezate ca ceapa, unul în interiorul celuilalt și, frate, alea sunt the real shit, the true stuff, le vrai va-voom! Parte dintre ele sunt într-atât de vii încât uneori mi-e și târșă să-mi mai pun geană peste geană numai și imaginându-mi că le pot avea în noaptea cu pricina. E ca un cerc bolnăvicios; mi-e teamă de ele și nu mai dorm, nu mai dorm cresc șansa să le am peste noapte. De amorul exemplificării să convenim că visez o chestie nasoală, să spunem că mă prăbușesc de la o fereastră și că la impactul cu asfaltul îmi explodează tibiile în sute de cioburi. E de la sine înțeles că mă doare de puta madre. Tresar îndurerat, realizez că e doar un vis dar constat că de fapt nu este pentru că dacă mă uit mai bine m-am trezit azvârlit în aceeași poveste doar că-ntr-un punct ceva mai favorabil decât acela din care cică, inițial m-am trezit din somn. Adică fix înainte să cad prin fereastră. De căzut tot cad doar că de data mi s-a pregătit o funie de care mă pot agăța în cădere. Ceva nu merge-n povestea cu funia, sar ca ars din pat și ce să vezi, sunt în dreptul aceleiași ferestre, nenorocita aia e tot acolo gata să mă-nghită doar c-acum oha funie dar am o parașută în spinare. Cad, parașuta nu funcționează and repeat. What the fuck! Visul care mă ține prizonier mi se tot autocorectează în perpetuitatea lui doar că indiferent de soluția pe care mi-aș găsi-o, de scăpat, șezi tu blând, tot nu scap. De zdrobit tot mă zdrobesc, tot sufăr în draci pentru că că la fiecare sfântă contramăsură soarta mă ploconește cu câte un mic futailâc și ce să vezi, inevitabil sfârșesc rupându-mi sau zdrobindu-mi câte ceva. Altceva. E o confruntare epică între eul meu și subconștientul meu pezevenghi care peste noapte se transformă într-un soi de Dr Evil al naibii de creativ când își propune să mă facă muci. Ba plonjez în dinți, ba aterizez violent cu curul într-un bloc de piatră șamd, mă rog, înțelegi ideea. Oricum aș da-o nicicum nu scap. Când, în sfârșit, reușesc să mă smulg pe bune din ghearele coșmarului sunt ud leoarcă, o las baltă cu somnul, mă ridic în capul oaselor și mă duc țintă direct la mașina de făcut cafea. Sorb din cafea, deschid internetul și mă pun pe tălmăcit visul… semnificații… Funie… fereastră, cădere în gol, oase rupte… nu e de bine… Freud, fu-te-n bot!

Coșmar e și când visez că fac sex. Astea sunt rare dar totodată nu mai puțin frustrante ca suratele lor. Crezi că lucrurile stau diferit când vine vorba de așa ceva? Stai liniștit, aruncătorul meu de flăcări e funcțional chiar și-n coșmar, slavă cerului, măcar atât, aia mai lipsea, să mai adaug și impotența la lunga mea listă de furii și de obsesii nocturne… Nu acolo e problema. Când o ia la vale visul întotdeauna începe superb și totul decurge în aceeași cheie perfectă până-n ultima lui secundă. Fix la propriu, adică e splendid până la secunda aia cu “S” mare. Când ajung acolo deodată își schimbă radical polaritatea și începe oroarea. Niciodată nu m-am futut în somn, ci doar m-am giugiulit. E oribil! Eu și ea, cadru idilic, mare, nisip, valuri, zefir, vin rosu în pahare elegante, ciripit de păsări exotice, eros potențat cu semtex, ea cu lindicul suliță iar eu balistică nucleară, așternuturi fine, baldachin, sub stele, pe acoperiș, luna plină, the whole nine yards. Preludiul este lung cât o zi de post și într-atât de senzual încât până și autorii Kamasutrei și-ar lua notițe cu gurile căscate. E cu voaluri, e cu puf, e cu petale, e cu hoummous cremos, e cu miresme, e cu fructe, e cu săruturi, cu dulcețuri, cu fluturi colorați, cu picături de rouă dulci ca mierea, e desprins ca din 1001 de Nopți și cât durează aproape că mă smintește de poftă. E o paradă infinită de trăiri de o senzualitate împinsă până dincolo de limitele cunoașterii. Totul se petrece lent, foarte lent, înnebunitor de lent. O dezbrac încet de sutienul elegant, trag de chiloțelul care mușcă voluptuos din carnea ei pe măsură ce-i coboară pe coapse, îi simt aievea parfumul pielii răscolite de fiori, îi zăresc firele fine și aurii zbârlite de poftă pe brațe, îi adulmec fierbințeala respirației sacadate, îi dezmierd cu buzele lobii urechilor, îi gust broboanele de transpirație care i se preling pe gâtul ei arcuit, sorb din sfârcurile ei ca dintr-o cupă cu nectar, îmi gâdil nările cu părul ei pubian, mușc din feliile de piersică și când vine Clipa Clipelor de-mi spun “gata! it’s time!”, făs… puf! realizez că e un vis și mă trezesc… dar o fac azvârlit înapoi la momentul cu dat jos sutienul. Back to square one. Crezi că abandonez tranșeele? Deloc! Aș fi nebun s-o fac. Dimpotrivă, bag cartuș pe țeava carabinei, montez baioneta și ies din tranșee zbierând ca o mie de vikingi apucați de streche, rup sutienul, trag de chilot, accelerez tot protocolul de dinainte, ard înfrigurat etapele (deh, le-am trăit deja intens, ce rost ar mai avea?) și când sunt pe punctul să urc alpinistul pe K2, plm, în loc să infig steagul pe summit-ul Himalayei realizez că femeia din brațele mele e negresa din “Call my agent”, serialul franțuzesc, sau că e Gal Gadot… wow! Sunt cu Wonder Woman în pat!… e un vis (la propriu și la figurat) deci mă trezesc… dar o fac într-o gaură de vierme și sunt azvârlit înapoi fix la sutienul ăla diavolesc care pare decis să-mi dea dureri crunte la ambele capete. Hotărât să scap definitiv de obstacol mă încordez din priviri și-l pulverizez din ochi ca un jedi, nenorocitul ăla zboară-n pizda mă-sii răsfirat în zeci de bucăți cu tot cu chiloți. Fuck you! Visez deci pot face ce vreau eu. Îl șterg complet din vis. Odată ce-am dat “delete” la căcaturile alea sexy am distrus efectiv și toate universurile alternative posibile pregătite de subconștientul meu doar. ca să mă tortureze. Sunt genial! Unde eram? A, da… Gal Gadot, here I come! Mă aplec peste ea, o încătușez în brațe rânjind la ea ca Mussolini la Libia, Gal Gadot, ești a mea!… mă pregătesc să duc vidra la baraj și… futu-i, sună soneria apartamentului. Nu, nu se petrece în vis, de data asta e pe bune. E idioata care spală scara blocului și care tocmai ce mi-a ruinat dimineața pe motiv că, ce să vezi drăcia dracului, s-a potrivit să fie taman ziua ei de plată. Îi arunc grăbit banii, ferec ușa mă arunc ca o misilă înapoi în pat și, haidi pa, pula vis erotic… de fapt despre ce vorbesc, pula somn, ce vis erotic. Mă doare-n piept (și nu numai) de juri că cineva tocmai ce mi-a furat mireasa. Mai am puțin și sun la poliție că Wonder Woman m-a procopsit c-un morning glory epic și c-apoi m-a lăsat nevindecat. Niciodată nu faci așa ceva! Parcă e și ilegal, nu? Respir de parc-am împins un tractor, privesc cu amărăciune la catargul din pantaloni și-mi spun c-ar trebui să instituim o politică ceva mai severă când vine vorba de recrutarea forței de muncă în blocul meu. Ce căcat, doar suntem în Floreasca, cum naiba de am angajat-o tocma’ pe Fiona lui Shrek ca să ne spele scara?! Trebuia să fie o piesă de minim nota 8 suită pe stiletto și cu ciorapi cu bandă nu o pipernicită fără dinți în gură; Dacă mă trezea din vis bunăciunea la care visam apăi, nene, mi ți-o flocăiam în dimineața aia de-i săreau penele în toate direcțiile. Transformam scara blocului într-un crime scene în cotețul înaripatelor după ce-a dat vulpea iama-n ele. Ar fi fost un real pay day… mă duc țintă direct la mașina de făcut cafea. Sorb din cafea, deschid internetul și mă pun pe tălmăcit visul… semnificații… caut țâțe, chiloței, sfârcuri, hoummous… Google îmi umple ecranul cu site-uri porno. Porno și hoummous? Really? This is sick! Privesc cu amărăciune la catargul din pantaloni… ridic nedumerit din umeri. Mă dau bătut repede… Well, dacă tot am ajuns aici… hai să tălmăcim rapid până nu mi se răcește cafeaua și am încheiat naibii cu tot bâlciul. Freud… you’re a sick bastard but you already know that, don’t you?… mamă ce-aș mai rade un bol de hoummous!

planeta floreasca