Un pescăruș cântă vesel pe deasupra bărcii tale. Ridici privirile înspre steag. Apa clipocește, malul se ridică tu te cobori, el se coboară tu te ridici și din când în când auzi scârțâitul unei parâme tensionate până aproape de limită. De unde bate vântul? Pașii tăi desculți bubuie tobele plecării în burta goală a cochiliei…

Fusta i se oprea undeva la vreo două degete deasupra genunchilor dezvelind privitorilor ocazionali o operă de artă ruptă ca din revista Marie Claire. Avea picioarele zvelte și foarte frumoase cu gambe armonioase ca de gazelă iar când pășea fesele bombate i se ridicau voluptuos pe sub fusta ei gri din material de calitate. Pocnea…

Afără era deja întuneric când am deschis ochii. Ațipisem mai bine de un ceas pe canapea după cele câteva pahare de whiskey băute lent mai devreme doar ca să-i pun un căpăstru nerăbdării de a pleca odată. Aștept o piesă importantă pentru mașina mea. Fără ea n-o pot pune pe picioare, fără s-o pun pe…

“How art thou fallen from heaven, O Lucifer, son of the morning!” – (Isaiah 14:12) Multă vreme am crezut că va fi, nu numai prima, dar și singura iar ideea nu mă deranja deloc, ba dimpotrivă. Când spun “multă” gândul îmi zboară la cele aproape trei decade petrecute împreună. O mică eternitate în accepțiunea unui cuplu…

Tonka Bean. O boabă aproape neagră și alungită ca o migdală, nasoală la înfățișare, ușoară ca o pană și ridată ca o babă, o privești nedumerit și te-ntrebi ce-i atât de special la ea căci n-a fost chiar ieftină când ai achitat-o. Nu te grăbi cu concluziile, dă-i câteva secunde, trage aerul pe nas și…

Pufăi din ultimul meu Montecristo no4, ascult “Silver” al lui Bonobo și-n mână țin un pahar cu două degete de Maker’s Mark. Cuburile proaspete îmi răcoresc plăcut degetele. Sunt căzut pe gânduri. Mă macină așteptarea plecării definitive și totodată mă tem de schimbarea anunțată. Mă sperie că n-am niciun regret. În pieptul meu sună a…

Toc mărunt cozi de de coriandru proaspăt și zâmbesc cum rar am mai făcut-o în ultimul an. Mă pregătesc să plec spre ea. Sau poate că nu. Poate că mă va întâmpina acolo. Sau poate că nu. Poate că-n realitate mă pregătesc să plec doar înspre mine. O grămadă de “poate” și nicio certitudine. Ras…