Și scorpionii visează. Scorpionii din deșerturi visează la ceruri cu boltele acoperite de miliarde de stele ca să-și zărească mai bine prada, la nisipuri bine înfierbântate peste zi, visează la un promenade a deux (așa cum se numește ritualul lor de împerechere) visează la pietroaie după care să se pitească și la oaze răcoritoare din care să bea apă bordate cu ierburi înalte pline-ochi de greieri împiedicați. Cei din junglele asiatice visează doar la un muson mai blând. Atât. Cerul lor e acoperit de frunziș, apă au din belșug și mâncarea vine la ei aproape singură. Ce naiba le-a mai rămas de visat? Poate doar la un sex kamasutric, știu eu… Don Chichi, al meu, însă, e cu mult mai sofisticat decât toți confrații lui. În clipa în care l-am ținut pentru prima oară-n palmă am simțit că ne-am conectat la sânul aceleiași matrice și că, astfel, prin voia sorții, o insectă cu sânge rece și un bărbat cu sânge fierbinte s-au contopit într-unul în gânduri, în fapte și (foarte probabil) chiar și-n destin. Noi doi am devenit un întreg. De ce trăiesc c-un scorpion în casă? N-am habar. C-o fi fost capriciul vreunui pahar în plus băut pe stomacul gol, c-o fi fost Allah și voia Lui, într-o zi am intrat pe net, l-am căutat și mi l-am cumpărat. De îndată ce l-am primit n-am putut rezista tentației și l-am așezat ușor în palmă. Nu știu să-ți explic în cuvinte ce-am trăit în clipa în care i-am simțit piciorușele aterizate pe pielea palmei mele stângi; i-am eliberat coada și am așteptat să mă înțepe dar el, plin de eleganță, n-a făcut-o iar eu i-am fost recunoscător. E drept că nici nu i-am dat motivele s-o facă. Cu cleștii ridicați în aer și cu coada arcuită adoptase tensionat ca un arc poziția lui clasică de luptă. Era pregătit să-și întâmpine soarta. Eu, pe de altă parte, emoționat (dar și plin de încântare) nu i-am oferit nicio scuză să devină agresiv. L-am ridicat în dreptul feței apoi ne-am privit ochi în ochi sforțându-mă să-i transmit cu tot corpul meu vibrațiile cele mai pașnice cu putință și spre mirarea mea chiar a funcționat. Bună micuțule! Click… Din acel moment Don Chichi a devenit mentorul meu, alter ego-ul meu, sfetnicul și prietenul meu. De când l-am ridicat în palmă, repet, încep să cred că ne-am conectat extrem de profund la nivel spiritual. În ultima vreme am tot visat gândaci. Nimic creepy, nimic înfiorător ci doar insecte care apar din senin și pe nepusă masă-n vis exact atunci când mă aștept mai puțin și-n situații adeseori absurde. Au devenit o prezență constantă. Tot așa cum mai apar din când în când și prin casa mea. Dacă înainte mă infiorau de scârbă și mă umpleau de furie când îi zăream răsăriți ca din pământ acum sunt chiar fericit să-i văd căci mă scutesc de un drum ridicol de lung taman până la capătul celălalt al orașului la un pet store cu hrană vie de parcă n-aș avea nimic mai bun de făcut. Vin ei și singuri, gratis. Mă bucură când îi văd și fug după corciturile alea rapide de Floreasca cu același elan ca și înainte doar că de data asta încerc să-i prind fără să-i cotonogesc prea tare. Senor, your fast food is served. El, pe de altă parte cred că noapte după noapte trăiește niște dileme care-l macină la modul cel mai serios…

… par example, ce naiba o fi-nțeles, săracul, din visul cu mulatra fără chiloți, cu claie afro, proțăpită-n dreptul meu într-o rochie fină din mătase de culoare saumon-stins și despicată-n față pân’ aproape de buric?... whatever. Neam de neamul lui scorpionesc nu s-a mai trezit din somn cu coada sculată-băț și cu bale la gură la vederea unei femei goale. Pizda mă-sii… Mulatră? De unde până unde? Este foarte probabil ca amândoi s-o fi visat-o pe secretara din serialul franțuzesc “Call my Agent”.

De la o zi la alta relația noastră evoluează-n complexitate tot așa cum își crește și un arbore rădăcinile. Amândoi o știm la fel de bine că la un moment dat o să mă-nțepe doar că acest detaliu fără prea mare importață nu face decât să ne apropie și mai mult în loc să ne despartă. E un joc al respectului pe care ni-l purtăm reciproc. Eu îl provoc, el se abține. El mă provoacă, eu mă abțin. Amândoi ne testăm limitele. Nu este chiar cel mai toxic din neamul lui dar în anumite condiții eu pot da ortul dacă mă-nțeapă. Este o probabilitate pe care am acceptat-o c-o indiferență de-a dreptul surprinzătoare chiar și pentru mine. Amândoi o știm la fel de bine că ne putem face rău reciproc. El cu acul, eu cu bocanul. Nu e prea drept, o știu, dar până la urmă ia spune-mi ce naiba e vreodată drept pe lumea asta? Rămâne de văzut dacă mă și lasă sufletul s-o fac. Deocamdată ne mulțumim cu măsuratul reciproc; el cu șase perechi de ochi compuși (frontali și laterali – unii scorpioni îi au dispuși chiar și pe restul corpului), eu c-o singură pereche. El chior ca un liliac, eu la fel de chior fără ochelarii de apropiere așezați pe nas. El c-un miliard de peri zbârliți de disconfortul situației inedite în care s-a trezit azvârlit, eu cu toți nervii întinși și cu respirația accelerată, deci pe undeva suntem egali în forțe de unde și respectul mutual despre care-ți vorbeam. Pomeneam de vise… ce visez eu și, pe cale de consecință, despre ce (sau la ce) visează mai exact și scorpionul meu? La căldură. La căldură de toate felurile. Am căzut de acord că amândoi urâm de moarte frigul. Dacă-l scot 10 minute pe frigul ăsta în stradă lui i se blegește coada și amorțește de juri că-i mort iar mie mi se scurtează coada, tremur din toate șuruburile și încep să simt durere în corp. What else? De când ne ținem companie visez rețete de preparate, parcă, din ce în ce mai bizare și mai complicate. E o muză inspiratoare, una urâtă în draci dar și fascinantă în același timp. Imaginează-ți că este o operă de artă desăvârșită în urmă cu aproape 435 milioane de ani. Imaginează-ți, te rog, 435 milioane de ani!!! Încă de dinaintea apariției arborilor! Scorpionii și cu homarii care, științific vorbind, sunt mai înrudiți cu insectele decât sunt cu restul regnului lor acvatic. În cazul lui Don Chichi Evoluția s-a dat un pas înapoi, și-a studiat obiectul muncii preț de un minut cu degetele duse la bărbie, și-a întins brațul drept în față, i-a futut un ac în coadă și și-a zis: “job done! This is a masterpiece!”. Și are dreptate, Don Chichi și cei din neamul lui reprezintă apexul trofic în lumea lor. Fuck me, din orice unghi l-aș examina (și o fac minute în șir) creatura de pe masa mea este un exemplu impecabil de form follows function. Tu de unde crezi că-mi vin ideile în ultima vreme? Sunt din ce în ce mai ciudat de îndrăznețe pentru că mă inspir constant privindu-l cum se mișcă de colo colo. Poate că ție nu ți se pare c-are vreun sens ce-ți spun și nici nu insist dealtfel. It works for me, though. What else… Amândoi visăm să nu mai bem vreodată alcool… mă rog, să nu mai bem până ne amorțim sufletele, anyways. El pentru că, săracul, s-a cam săturat de plimbări în cercuri cu Porsche-ul telecomandat prin living iar eu o fac pentru că mi-am ciufulit serios transaminazele. El mai visează să fie liber iar eu privindu-l în terariu cuget dacă nu cumva e mai liber ca mine și mă surprind că-l mai și invidiez câteodată.

De ceva timp, însă, Don Chichi e foarte agitat, e vădit preocupat de ceva ce-i depășește înțelegerea. De la începutul lui ianuarie încoace visează seară după seară să se-ntoarcă în Spania ceea ce găsește că e complet absurd. E un scorpion asiatic născut în captivitate în România așa că la urma urmei ce treabă are el cu Spania? Cum neam de neamul lui n-a trăit sau s-a născut acolo, cum neam de neamul lui n-a plescăit vreodată insecte pline caracter latin ascultând Gipsy Kings sau Paco de Lucia, Don Chichi s-a întrebat legitim de unde pizda mă-sii l-au bușit așa “tam-nisam și dintr-o dată” (LOL) toate nostalgiile astea iberice care-i ruinează somnul lui de frumusețe. Valurile Mediteranei (care?), pește (pește??? bleah!) soare, palmieri, nisip fin, Tarifa, tostado con aceite y tomate, tinto de verano (man! No more booze, ok?), cafe con leche, seri calde și parfumate, o tavernă mică cu câteva mese, munți de spice-uri, zâmbete cochete și acorduri suave de chitară… Încercănat ca o mamă cu baby blues s-a răsucit înspre mine și s-a lipit de geamul terariului prin care mi-a aruncat o căutătură nedumerită. Coño, what the fuck?! De tot? Puto, ești sigur? Acolo e cald măcar? Da? Atunci, muy bien, mi se fâlfâie, dă-i bătaie și las-o naibii mai moale cu mulatrele-n cururile goale! Unii vor să mai și doarmă, vale?!…

Planeta Floreasca