prințesa care cacă stele și râgâie diamante

O cheamă V. Firește că este o V. Wang, o V. Westwood, Versace, poate un V. Cleef and Arpels, asta o presupui fără niciun efort încă de la prima căutătură aruncată-n grabă la grația dânsei, iar domnișoara, delicată ca o savarină proaspătă, nu te va contrazice niciodată. Vai, ce m-ai nimerit! Taman așa! Pe cartea ei de identitate, însă, și pe care doar autoritățile o pot citi (și asta numai prin ordin judecătoresc și după un non-disclosure-agreement încheiat în prezența unui avocat) scrie “V” de la Valerica și Voșboacă… de la Blue Nile. Cunoscuții îi spun pe scurt și mult mai firesc: Kylie. S-a născut și a trăit până mai ieri într-o supercapitală, nu ca tine, un amărăștean, deci îți face un serviciu că te-a remarcat. Așadar, “neam” înțeles că ea provine din cea mai supercapitală dintre toate câte au fost inventate vreodată de la E la V și de la N la S iar temporar e just passing by prin nordul Bucureștiului în drumul ei către “La Dubai”. Așa ai cunoscut-o. Ce noroc pe tine, taman ce a picat în oraș, e fresh, Dzeu ți-a luat sângele de acolo unde Și-a pus EL mâna așa că reîncarcă-ți cardurile, umflăți-le bine, trage aer în piept și embrace for impact căci you’re the lucky one, ești Alesul. La început ești un pic bulangiu și te apleci înspre botul autoturismului din care a coborât, citești BT pe numărul ei de înmatriculare și… nu zâmbi, neamule prost care ești: BT vine de la Bottega Veneta, țăranule. Poate că scrie BR de la Burberry, CL de la Christian Lacroix sau BG de la Balenciaga. Da, ești praf, mașina ei este întotdeauna înmatriculată în județul (sau în țara, why not) care a pus “fashion” în dreptul cuvântului “designer” and Fashion is her second nature. A fost lovit pe toate părțile până la rugină în drumul ei către tine așa că simte-te și cumpără-i repede (obligatoriu) un SUV imens cât un cod poștal, ceva modest, ușor de parcat pe patru locuri, cât să-și poată căra într-ânsul iubirea pentru tine, cafeaua matinală “freșlirousted” cu petale de flori pe cale de dispariție și ego-ul ei cât universul de mare. Nu mai comenta, fugi rapido rapido la dealer, marcă banul și-n drumul tău către Nuba, Fratelli sau Di David, adăpătorile ei preferate pe care le frecventează atât de des de parcă le-ar păzi contra cost, ornează-i oglinda c-un wunderbaum și c-o mușerchetă măruntă de la Bulgari pentru că merită efortul. Ai văzut cât de regală este când poartă gentuța pe braț și cât de elegant glisează-n sus ecranul de la Iphone 13 cel cu husă bătută-n diamante când își fute selfie-urile alea demne de Vogue Paris trase prin tot felul de căcăstori de lux ca să știe toți fraerii cât de frumi e ea? Fuck me!…

Duh, este limpede că dânsa nu putea căsca ochii chiar oriunde pe planeta asta și ți-ar dovedi-o pe loc, săraca (o auzi jurându-se în timp ce-și agită găleata de diamante ridicată în dreptul inimii ei odată cu încheietura ei fină ca acul de cusut) dacă întâmplarea nefericită n-ar fi făcut să nu-și fi rătăcit definitiv certificatul de naștere în Marele Incendiu al Londrei cu tot cu arborele ei genealogic. Brățara de la mâna ei a fost cumpărată de “ex-ul” ei de la “Arrête ce Voleur!” Boutique, din Paris. Nu căuta. E de nișă. Trebuie s-o crezi pe cuvânt că dânsa e de rasă super nobilă, virgină de la ultimul avort, și c-a fost fătată din părinți cu rădăcini boierești atât de vechi încât legenda spune că Vlad Descălecătorul s-ar fi ploconit la străbunii ei cerându-le permisiunea să descalece și abia apoi a descălecat și a fondat Moldova, Irlanda și Vama Veche. Și-a desăvârșit educația în cele mai elitiste instituții de profil cum ar fi Luisaviaroma Institute of Medieval Studies, are și-un PhD în shopping-viteză așa că n-are sens să te-ntrebi ce-i cu cratimele uitate sau așezate prin locurile cele mai surprinzătoare; limba este vie iar savanții au căzut de mult de acord că ea evoluează permanent… cine pizda mă-tii ești tu să-i pui la îndoială competențele? Dacă cineva e în măsură să decidă când și în ce fel evoluează o limbă, află, băi fomistule care ești, că și ea se numără printre aceia puțini și foarte aleși. Când deschide gura vorbește social-media native level proficiency, când plescăie caviar e o iraniancă de la Marea Caspică, când soarbe champagne e o franțuzoaică, când linge oysters e un sea-otter, când comandă două beri gângurește “De Beers, pliz”. Cu capul băgat în budă și cu părul plin de vomă e capabilă să-ți recite-n jeturi și de-a-ndoaselea abecedarul în nume de branduri, de la Zadig and Voltaire până la Agent Provocateur, ei mai zi-mi dacă poți bate asta? E plină de calități. Cel puțin așa ți s-a lăsat de înțeles însă când privești mai lung la ea necuratul își cam bagă coada. Anii trec peste voi doi, tu îmbătrânești dar ea e la fel de tânără ca-n prima zi. Ea ți-a zis-o. Ți-o și jură. Tu o crezi pentru că pur și simplu nu ai de ales. Nu te pedepsi, băiete, că din anii 90 încoa’ toți bărbații planetei sunt la fel de confuzi ca și tine când sunt obligați să definească “ce este tinerețea”; O haină de un an e veche. O mașină de un an e vechitură. O casă amenajată acum doi ani este o hrubă veche. Ai luat-o tânără undeva (neclar) între 25 și 30, de 10 ani încoace e tot tânără și așa rămân lucrurile încă vreo 30. Garantat. Dac-o asculți pe ea te-ai însurat cu Benjamin Button 2.0 iar restul femeilor cu care ai nenorocul să te întâlnești (și care în opinia ta arată chiar mai bine) sunt niște babe încă de la 18 ani. Deci, te zgâiești la ea și-ți spui (în secret deplin) că e o tânără c-o vârstă așezată undeva geografic între Bătrâna Europă și Tinerele Americi, să zicem Las Canarias (repet, ține-o pentru tine) și că toate celelalte femei din lume sunt mai babe ca Pangeea. Probabil c-ai fost un norocos, te gândești că poate n-ai înțeles tu bine cum curge timpul. E relativ, zice Einstein și oricum dai din cap ca prostul pentru că nu ți-a prea plăcut fizica și că n-ai nicio idee despre ce naiba vorbește ăla. Nici eu, stai liniștit. Ți-au plăcut banii, în schimb. Ce minune, și ei, deci aveți ceva în comun căci o fi ea tânără ca Europa dar e și independentă … ca Kashmirul. Ce-i al tău este al vostru până se decide că-i numai al ei pe motiv că “a evoluat în căsnicie în timp ce tu ai rămas un babuin și că ea nu-i Dian Fossey să iubească primatele”. Cândva, o EA mi-a spus “știu că ai făcut sacrificii, știu cât te-ai chinuit, știu cât ai cheltuit să vii la mine, știu că nu ți-a fost ușor deloc dar – și cu acest “dar” m-a umplut de adevăr din cap până-n picioare – puteai să mai faci un efort”… Adevărul este că și merita. Mă rog, mi-am șters de pe ochi respectul lichid și mi-am văzut de drum umplut de învățături dar și cu rozeta spartă. Ea, oricare și de oriunde ar fi, nu contează, iubește viața pentru că se reinventează în permanență. Tu nu. Tu stagnezi. Ea crește fără să îmbătrânească iar creșterea ei este ca-n Alice in Wonderland, adică invers proporțională cu lungimea fustei care se se scurtează pân’ la ușa curului ei cel veșnic tânăr și proaspăt înălbită cu bleach, așa cum i-o cere moda ca să dea bine în pozele cu Jung așezat pe picioare când stă la plajă sau când se cocoață pe scaune din Nuba, ca caprele la fel de tinere ca ea dar născute cu 25 ani mai târziu. Când o surprinzi cu o vacanță în Phuket e umedă ca un muson și slobodă ca Madridul într-o vineri seară, când o duci la Sinaia e “phuckyou” și sexoasă-n pat ca Arabia Saudită-n lună de Ramadan. Buzele ei, cândva două petale de trandafir, au devenit doi bujori stivuiți unul peste altul, zâmbetul ei care te-a cucerit cândva s-a transformat într-un hibrid neomenesc greu de descris în cuvinte… cum să ți-l descriu?…hmmm… să zicem c-ar fi expresia pe care ar afișa-o copilul Monalisei făcut cu Chuckie surprins la picnic de o explozie nucleară, ceva de gen. Ăla-i doar zâmbetul și nu mă pune să-ți descriu tot restul de trăiri afișate de chipul ei post-îmbunătățit… mi-ar fi imposibil. “Strigătul” lui Munch e o biată caricatură de copil pe lângă răcnetul pe care-l tragi în adâncul tău când o privești. În cel mai bun caz ar fi identice ca și look. Whatever, țâțele ei noi sunt pentru ea… dar și pentru tine așa că, hai sictir, calicule, plătește-le ca să ai la ce să te umfle nervii când se băloșesc toți lăbăii cu frezele periculos de neignifugate de prin cluburi, tipi pe lângă care nici nu-ndrăznești să-ți mai aprinzi vreo țigară normală c-ai să dai naibii foc la toate certificatele de naștere din oraș. Tu cum crezi c-a pornit cândva Marele Incendiu al Londrei? Aș mai continua dar am cam obo… așa c-aleg să-nchei acest manifest al iubirii adus ei, lui Kylie, prințesei mele, cea care cacă stele și râgâie diamante pe cer, cu un ultim mare omagiu: FU!