“-De ce m-ai înțepat cu acul tău înșelător, ya aqrab? -Pentru că visai. Visai de prea multă vreme fără să fi cunoscut lacrimile și cineva trebuia să te trezească din somnul în care te scufundase Sheitan. Allah, Cel Milostiv, m-a trimis pe mine. -Mă puteai omorâ! -Așa este, ai dreptate. Ai și murit, mă rog, o parte din tine dar, samm b’Rahman, roagă-te la El, acceptă, face parte din Planurile Lui. Trebuia să mori ca să înveți să trăiești cu adevărat -Ce tot spui acolo, micuțule scorpion?! M-ai otrăvit! -Te-am otrăvit cu otrava Cunoașterii, arată-mi un dram de recunoștință, ingratule! -La ce-mi servește Cunoașterea de care vorbești dacă pieptul mă arde în mii de focuri, apa nu-mi mai ostoiește setea, bucatele nu mai au gust, razele soarelui nu mă mai încălzesc iar luna nu-mi mai râde nopțile? -Sabr (răbdare). Scufundă-te în înțelepciunea Lui și ai să vezi că EL se va milostivi de tine. Eu sunt trimisul Lui, semnul că Te-a iubit, și că dintre toți fiii lui Adam te-a Ales tocmai pe tine. Ești Moustafa (alesul). -Halal iubire! -Taci! Nu-L mânia cu nerecunoștința ta, fiul al lui Adam, că următoarea creatură pe care o va trimite după tine nu va fi la fel de blândă ca mine. Lacrimile tale n-au fost în van. Au dat naștere unei oaze la care de acum înainte dreptcredincioșii Lui își vor opri caravanele ca să-și tragă sufletele, să-și adape cămilele, să se umbrească sub curmali iar din apele ei să se purifice înaintea rugăciunilor închinate Lui. Odată cu înțepătura mea ai devenit parte din Creație. -Și cu liniștea mea cum rămâne? -Sabr, ya bani Adam, sabr. Oprește-te din rătăcire, așează-te la umbră, închină-te Lui, îmbrățișează-i înțelepciunea, cercetează în tine căci acolo se ascunde Adevărul și așteaptă-i mesagerul. Stăpânul Lumilor va hotărâ când ești pregătit. -Ce mesager, cine? Tot pe tine? -Sud el Ayun. Doi ochi negri. Atât mi s-a-ngăduit să-ți spun

Republica Floreasca