E aproape miezul nopții, mi-am turnat un pahar cu Maker’s Mark peste multe cuburi de gheață și stau tolănit pe fotoliu descheiat la cămașă, desculț și cu picioarele întinse și petrecute. E primul pe ziua de azi și mă simțeam mândru de performanța mea. Îmi împletesc pe rând degetele picioarelor și trag din țigară căzut…

“-De ce m-ai înțepat cu acul tău înșelător, ya aqrab? -Pentru că visai. Visai de prea multă vreme fără să fi cunoscut lacrimile și cineva trebuia să te trezească din somnul în care te scufundase Sheitan. Allah, Cel Milostiv, m-a trimis pe mine. -Mă puteai omorâ! -Așa este, ai dreptate. Ai și murit, mă rog,…

“Închizi? Deja?! Ia uite la el, pierde patru jocuri la rând și deodată trece în fruntea tuturora!” exclamă gazda mea ușor exasperată de turnura neașteptată a jocului de Rummi. Eram la Predeal, invitat la niște prieteni la casa lor art deco, proaspăt restaurată și extrem de călduroasă și de primitoare. Afară mișunau urșii. Știam asta…

“My rose, my rose/ flower of my thoughts, the moon has darkened / the sea has turned black. Girl, speak to me lovingly for you see/ I am burning a young man will die / having never done no good. I swore and said:”no more” to love / I’ve grown weary of a dark-haired woman….

Îmi este vie de parcă nici n-ar fi trecut aproape 40 ani de atunci amintirea alor mei stând la masă la o gargară și căzând de acord in corpore (fără nicio excepție) asupra unui subiect. Adulții de atunci aveau vârste cuprinse între 28 și 35, deci nu erau niște ageamii într-ale vieții. Era unicul aspect…

Who are YOU?” said the Caterpillar.This was not an encouraging opening for a conversation. Alice replied, rather shyly, “I–I hardly know, sir, just at present– at least I know who I WAS when I got up this morning, but I think I must have been changed several times since then.” – Alice în Țara Minunilor-…