Am deschis ochii-n tavan și am rostit solilocviu. Dzeu știe ce naiba oi fi visat, că eu nu-mi mai amintesc, însă dintre toate cuvintele înmagazinate-n cap timp de 45 ani, și-n limbi câte și mai câte, de nici eu nu le mai disting între ele, de ce, oare, l-am ales întocmai pe acesta? L-am repetat…