De trei nopți încoace dorm numai pe sponci iar diminețile când mă trezesc, întotdeauna târziu, nu e dată să nu mă simt ca lovit de camion. Azi parcă-i mai rău decât în alte dimineți. Plescăi dezgustat. Mierda, știam că brânza aia își risipește toată noblețea dacă-i lăsată peste zi în soare și cu toate astea…

Greabănul îmi sângerează masiv pe lângă banderillas înfipte adânc în carnea lui, iar panglicile, din multicolore cu câteva clipe-n urmă, acum sunt stacojii. Cântăresc gravitatea situației în care mă aflu citind în urmele de sânge lăsate la picioarele mele. Nu e de bine. Orbit de furie, sap în arenă ca să le fac dispărute. Valurile…

Am fost călăuzit pe lângă ocean pe care, la un rond, l-am lăsat în urma noastră ca să mă avânt eroic pe niște străduțe care adăposteau o grămadă de viluțe cochete cu garduri înalte dublate haotic de o vegetație sănătoasă. Hmmm, Alfa-ul ăsta nu-i chiar atât de rău pe cât credeam. Are spunk chiar și-n…

“Ați rezervat și achitat în avans un Alfa Romeo, nu-i așa?” “Da – a venit răspunsul meu – E un Stelvio” “Semnați aici, aici și aici. Bienvenue au Casablanca” – zise el înmânându-mi cheile mașinii cu un zâmbet amical lăbărțat pe tot chipul. ……………………………………………………………………… Casablanca e un oraș unic în opinia mea. Nu e prietenos…