vite, vite, depeche toi

Programez ambele telefoane să-mi dea deșteptarea la 4:30. 4:35, 4:40… 5:30. E în regulă, am să dorm minim trei ore. Îmi sunt suficiente. Ațipesc greu. Privesc spre ușa de la intrare la uniforma proaspăt spălată și așezată pe umeraș care stă atârnată de biblioteca din sufragerie. Televizorul turuie încontinuu iar ultima mea amintire înainte să…

reflecție asupra reflexiei

Pășeam alene pe trotuar punând prinsoare cu mine însumi că tipa din fața mea își va iscodi imaginea în fiecare sfântă suprafață vitrată așternută în drumul nostru. Am câștigat o mică avere. Uneori se căuta chiar și de două ori în același plan dacă acesta era suficient de lung, neconvinsă, parcă, de prima asigurare că…