La 9:20 minute pășesc pe ușa secției de poliție din Padre Piquer 18. A câta programare e, oare, asta? A cincea? A șasea? Din iunie alerg după tine. Arunc o privire pe foaia A4 și conform tipăriturii aveam de așteptat exact 20 minute. Scobesc după toate obiectele metalice de prin buzunare, le arunc într-o cutiuță,…

Kassas (arabă). Povești. Le adorăm. Trăim pentru ele. Răscolim avizi în paginile lor disperați să elucidăm misterele vieții, să învățăm de ce anume să ne ferim, să ne dumirim cât mai grabnic cine naiba suntem și, mai cu seamă, ce ne-ar plăcea să devenim cândva, preferabil cât mai grabnic. Fiecare dintre noi este o poveste…

Les jeux sont faites. L-am dărâmat pe Dzeu și ne-am substituit Lui. Cu noi înșine pe pronume personal. Trăim într-o lume cu tot atâția Dzei câte suflete numărăm. Am pulverizat singura autoritate care ne mai asigura cât de cât o rânduială socială și spirituală, așa bună-rea cum era, și am înlocuit-o copios cu haosul egocentrismului…

TIMPUL. Nu se petrec prea multe lucruri în viața mea. M-am deprins să mă agăț de micile rutine diurne tot așa cum o face și țesutul muscular cu sistemul osos doar că la mine se întâmplă accelerat. N-am milioanele de ani ca alții ca s-o pun la punct. Timpul. Nici nu s-a sinchisit de durerea…

Abia am tras de bagajele grele până la ușa apartamentului meu din Moncloa apoi m-am prăbușit pe canapea tremurând ca o piftie. Nu știu dacă mai aveam în mine 1% baterie… Tot weekendul a fost un adevărat tour de force pentru corpul meu atât de abuzat în ultimul an; joder, până și eu am realizat…

Mi-a fost lene să mut smokingul aruncat peste pat așa că m-am întins pe canapea. Futu-ți vinul mă-tii, iarăși? Cu toate că-n drumul meu de întoarcere către casă am străbătut vreo patru kilometri la pas tot nu-mi revenisem din amețeala profundă indusă de numărul de pahare sensibil mai mare decât media cu care eram obișnuit….