Ziua 67 – the hunt

Scoală-te! apoi i-a dat un șut în cur de a sărit trei coți în aer. Scoală-te, ‘te-n cap de puturos, ai dormit 26 de ani. Hai, că avem nevoie de tine. S-a ridicat buimac, s-a scărpinat cu mâna băgată adânc în chiloți, a tras o bășină apoi a căscat.

În ce an suntem? mă întreabă el trosnidu-și fălcile.

În anul 2000-să-te-fut, în anul ăla suntem. Ridică-te în morții tăi și hai să pleci după vânat că altfel murim singuri ca papagalii. Pe fraier l-am trimis după pâine; el cică vrea să aștepte. Dă-l în pulile noastre, hai, ridică-te, ia-ți ce-ți trebuie și ieși după căprioare că dacă ne bazăm pe gușter e vai de cururile noastre.

-Bine, bine, acum, ho, nu mai amenința. Am priceput. Da’ știi că n-am fost niciodată cine știe ce vânător, nu? Am fost norocos, zic eu; nici măcar n-a trebuit să parcurg mai mult de 300m. Poc, a căzut și cu asta basta. Sau poate că ea m-a vânat pe mine…nici nu mai știu sigur. Pana mea, am ieșit, m-am întors cu prada și job well done. M-am culcat; asta e tot ce-mi mai aduc eu aminte. A trecut prea mult de atunci. Adică, nu te aștepta la minuni, mai ales acum după atâta somn. O singură dată. Nici nu mai știu ce an era. Parcă câștigase Iliescu. Mai trăiește Iliescu?

-Trăiește, fute-l-aș să-l fut, zici c-a supt de la țâța Nemuriciului, da’ ce mă doare acu pe mine de el? De opt luni urlăm ca nebunii după tine și pe tine te doare-n banană; te-ntorci de pe o parte pe alta. Marș și fă-ți treaba, că arde-n morții mă-tii de puturos.

-Ho, gata, gata, stai măcar să mă spăl pe dinți. Doamne, ce oameni! Se ridică cu greu și-și târâie picioarele spre baie. Sunt gata! Hai, cu ce mergem? Pe motor? Toți trei?

-Doi; pe fraier l-am trimis după pâine și acum sigur îi scrie poezii în parc. Tu și eu, motor, acum! Lasă-l, o să ne mulțumească după ce ne-ntoarcem cu prada.

-Unde mergem?

-Las că vezi tu. Începem mai târziu dar noi ne ducem cu o oră și ceva mai devreme și ne punem la pândă. Unde să ne așezăm mai bine? Ce zice trainingul tău?

-Păi, la manual zice că întotdeauna să te pui la pândă la răscruce de drum bătătorit, la adăpători, la bar da’ e prea devreme pentru asta… la clinici, la înmormântări c-atunci le lovește chefu de pu… mă rog, de viață, la gym și la piscine, la coadă la Carrefour…

-Tu vezi vreun Carrefour pe aici, idiotule?! Ce-mi pomenești de ăla… deci, adăpători zici, nu? La locul de fumat e bine?

-Da, cum să nu… da’ ce e un “loc de fumat”? Adică peste tot, vrei să zici? E mult prea mult teritoriu de acoperit. Ne trebuie ajutoare.

-S-au schimbat treburile cât ai dormit tu, stai tu liniștit. Acu’ stăm cu toții cur în cur în soare, adunați ca vitele la bulgărele de sare în jurul unor scrumiere care se golesc de două ori pe zi deși se umplu ochi în trei ore.

-Wow! Chiar c-am dormit ceva, nu glumă.

-Am ajuns! Hai, jos, fă-ți treaba și să nu-ți văd mecla dacă nu târăști după tine vânatul. Dispari.

-Băi, să știi că nu te mai plac. Înainte erai un domn acum te văd c-ai devenit un bulangiu.

-Da, și înainte aveam tot părul pe cap. Încă sunt boier la câte am pătimit. Marș că ne prinde noaptea pe aici și prostul ăla scrie o enciclopedie de stihuri ăleia. Tu îl cari după tine dac-o pățim! Eu m-am săturat să-l tot culeg din șanțuri cu scriiturile lui cu tot.

-Gata, am fugit. Înainte de toate, am nevoie de “intel”, de un “recon” pe repede-înainte… Adăpătoare unde găsesc pe aici?

-La est. Rodilla Cafe. Dacă prinzi pauză e plin. Majoritatea sunt puștoaice dar mai apare și cât-o profă. Băi, să nu te pună dreak să vii cu vreo nasoală că de acu avem pretenții. Fraierul trebuie să cadă pe spate când o vede. Eu mă scol și la gaura cheii.

-Est. Rodilla Cafe. Got it. ETA?

-11:00. La 11:30 avem clasă.

-Am fugit! O apucă în direcția indicată, zărește cafeneaua, trage de trei ori aer în piept, își readuce aminte protocolul, drege vocea încercând să aleagă tonul recomandat de manual, se joacă un pic cu expresiile faciale pentru o mai bună stăpânire a situației, alege trei manevre clasice. “Lucrurile nu s-or fi schimbat atât de mult de atunci”

-Hola! Que quieres? cântă ea zâmbind.

“hmmm… Fuck me! Și să mai zică careva că nu sunt norocos! Să mor dacă nu sunt cel mai tare!” -Si, hola! Dime, eres de Etiopia, Namibia o… un momentito… Africa de Sur?

-No, râde ea cu gura până la urechi soy de Brasil.

Brazilia? Wow, n-aș fi ghicit. Hai c-am spart gheața. -Que sorpresa! Si… yo quiero un cafe Americano, una tostada y un jugo de naranja. I tu numero de telefono si no tienes un novio.

-No, no tengo un novio… râde ea cu gura până la urechi

-Quieres uno? Estoy aqui…

-No râde ea mai departe în hohote. Gracias

-De nada… îi răspunde zâmbind la ea cu tupeu “Ești halită… he he he, timpul lucrează de partea mea. Nici nu-ți dai seama. Bun, e pe listă dar mă întorc cu mâna goală la bulangiu” Plescăie tihnit cele comandate, îi zâmbește șotios de la distanță spre amuzamentul ei apoi își ia rămas bun și pleacă tacticos. Pustiu, nene. “Intel-ul” era de tot căcatul. Se așează pe treptele școlii, își aprinde o țigară și începe să numere…101, 102…. 156… Hopa! E nașpa… 398… Fâs, nimic. Trebuie să mă schimb că încep orele în 15 minute.

-Luați o pauză de 15 minute zice chef către studenți

Vânătorul iese la țigară și cum urcă treptele spre locul de fumat pune ochii pe un grup de 6 adunați în jurul Triumph-ului. Se apropie curios și între ei… victima. Era extaziată de Rosinante. Think think think!… a, cum să nu, pagina… -Quieres una foto sur mi moto?

-Es tu moto?

-Si. Quieres una foto?

-Claro que si!

-Vale, dame tu movil… poc poc poc, trei poze din unghiuri Instagramabile, pozele ies supermisto… succes halucinant. Como te llames?

-Mar Inez, soy de Mexico…

Jackpot! -Quieres tomar un cafe?

-Da, mâine seară. Particip la un eveniment de artă cu arhitecți și despre arhitectură. Te-ar interesa?

-Glumești, nu? În altă viață am fost 20 ani peisagist.

-Wow! Dă-mi telefonul să-ți trec numărul meu. Dă-mi un apel și-ți trimit adresa evenimentului. Dacă ajungi înaintea mea să le spui că ești prietenul meu și o să aibă grijă de tine până vin și eu.

…….. Și ăla râdea de mine că sunt puturos… Începe să-mi placă… Da’ acolo ce-o mai fi?… ia să vedem noi……

Madrid

Leave a Reply