Am fost lovit cu sălbăticie, absurd, gratuit, sec și fără nicio urmă de glorie. Așa a ales viața să mă facă KO. Pălitura a fost la fel de predictibilă pe cât e și fulgerul care-ți trosnește catarama pantalonilor într-o amiază senină de iulie fără strop de nor pe cer. Imaginează-ți că te duci ca tot omul la baie, nebănuitor și concentrat pe o pișare, și că din senin ești ridicat de o mână uriașă care te izbește violent de tot ce i se pare că te-ar putea strivi și apoi îți dă drumul, bolovan, fix în gură. Toate visele stivuite cu grijă unele peste altele 26 ani s-au dovedit atât de fragile încât s-au prăbușit morman la picioarele mele dintr-o singură suflare. Și ca să mă doară și mai tare suflarea aia a venit de la tot ce aveam mai drag pe lumea asta, de la ELLA. Văzându-mă cu ele prăbușite pur și simplu am clacat. Niciodată nu mi-a trecut prin cap să mă fi pregătit din timp pentru așa ceva și nu e zi să nu mi-o reproșez… n-aveam preparat niciun amărât de protocol pentru astfel de scenariu apocaliptic pe care să-l urmez în caz de urgență. Nu tu extinctoare, nu tu plan de evacuare, nu tu semne cu EXIT pe uși, nimic., nada… Păcat, m-aș fi scutit de extrem de muuuuultă durere. Lesson learned. Amarnic. In ultima mea postare vorbeam despre călătoria mea anevoioasă prin mlaștina ce separă raționalul de irațional (dragoste) și pe care o parcurg din disperare doar ca să-mi salvez pielea din ghearele “vechiului EU”. Dicolo nu mai era de mine. Dincolo m-a trădat. Dincoace o să-mi fie mai bine. E un proces de durată, dureros, complet necunoscut, în care bâjbâi ca pe întuneric și înaintez extrem de precaut. Cum se face? Cum îl demolez pe Vechiul Eu? Cum îi nărui eu restul de statui rămase în picioare și cetățile lui albe (cândva atât de frumoase) aflate acum parțial în ruină? Cum? Cu o mică excursie alături de o mână de prieteni noi și bine intenționați … ar fi un bun început, la fel de bun ca oricare altul, nu?…

Joi, după orele de curs la Le Cordon Bleu, Akhil, un coleg de-al meu, indian căsătorit cu o spaniolă distinsă, un tip tare simpatic și foarte miștocar, ne-a adunat (lipseau doi) să ne tragem într-o poză îmbrăcați în uniforme așa cum am ieșit din bucătărie după ora de practică. Spre surpriza lor eu aveam o boxă la mine și în timp ce stăteam în formație la poză mi-a trecut prin cap o idee. Why not? Am pornit muzica la maxim și uite așa am înecat curtea interioară în vocea inconfundabilă a Omarei Portuondo… Tiene Sabor (are gust)… Băi nene, au sărit în sus ca diavolii. Cu toții am început să dansăm, să dăm din cururi în ritm de salsa spre deliciul tuturor studenților aflați în interiorul clădirii, dincolo de pereții-cortină din sticlă. Profii care treceau zâmbeau la noi dar nu îndrăzneau să încurajeze pe față un astfel de comportament indecent și nelalocul lui într-o instituție atât de prestigioasă ca aceea pe care o reprezentau. Chef-ul nostru a dat bir cu fugiții. În toiul dansului Jesse, un puști de 20 ani, îmi zice că el și cu Francis, filipinezul de 24 au făcut clacă cu Matt (35 și însurat) și că au pus mână de la mână ca să închirieze un apartament airB&B la Salamanca. Akhil avea un lecture pe teme economice la Universitatea de acolo și abia aștepta să iasă cu cineva după. Am căzut pe gânduri fix cât am tradus din engleză în română și gura mea a rostit a big fat yes.

210km. Bonnie, ‘te-n cur, iar plecăm la drum... Cu greu, fără încărcător USB prevăzut pe motor, și tot oprindu-mă prin benzinării ca să-mi încarc mizeria de telefon, ajung și eu într-un final la Salamanca. Frumos oraș. Vechi, se vedea de la o poștă că e unul universitar; îngrijit, curat, splendid întreținut și cu oameni frumoși și veseli ca mai peste tot prin Spania, mă opresc la o terasă că-mi sucombase telefonul complet și mi-l cuplez la o baterie portabilă pe care am descoperit-o aruncată prin cobur. Numai bine, zic eu, breau o cafea și mănânc un desert. Mă sună băieții. Unde ești? Le dau locația și în nici 20 secunde apare Jesse în spatele meu. Parcasem la 30 metri de apartamentul nostru. Frate, superb. Într-o clădire veche, foarte frumos restaurat și amenajat, avea mobilier modern și confortabil, jacuzzi, masă din sticlă, terasă cu masă mare, baldachin-leagăn, canapele de exterior cu perne moi, scrumiere… Raiul pe pământ. Vis-a-vis de noi, adică fix pe latura opusă numai baruri, și încă unele tari aflaseră băieții. Wow! Jointurile au început să sară ca greierii din iarbă, dă-i cu whisky, dă-i cu bere, dă-i cu vin… mai bagă un joint…și uite cum ne-am făcut noi muci sub soarele ală arzător. Eram praf. Normal că pe mine m-au lovit toate poftele doar sunt stătut de două luni, nu? Nu mai gătisem nimănui de atâta timp așa că am sărit ca apucatul și am ieșit glonț pe ușă după merinde. Akhil, om serios la 50 ani Ce faceți? Ați înebunit? Gătiți? Hai să ieșim să mâncăm în oraș! I-am aruncat o căutătură urâtă și a înțeles că nu se poate pune cu un bărbat stătut și că e mai înțelept să tacă așa că le-am tras o fajita “de barcă” cum știu numai eu știu s-o fac de se lingeau pe degete, nu alta; până și Jesse, mexican californian, până și el balota la greu minunându-se de gust… Rânjeam ca după un futai reușit și-mi fumam satisfăcut țigara de după privind la ei cum plescăiau. Eram în al 9-lea cer. Așa am ieșit noi în oraș. Muci de beți, fumați, afumați și nutriți. Akhil era diavolul în persoană. Am mai văzut privirea aia undeva, Azazel, pus pe distracție ca potaia scăpată din lanț… Frate, am rupt barurile, am intrat într-o grămadă și în toate s-a băut tequila la greu; cred că eram la al șaselea sau al șaptelea bar… când intrăm și…full house… era plin de clienți. Mai ales de cliente. Ai mei au înebunit de bucurie așa că fuga direct la bar. Muzica tare, gălăgie, nebunie… Eu ochesc o spaniolă minionă, frumoasă foc, cu trăsături aspre, părul negru lung și drept, corp perfect care dansa lasciv. Era într-un grup mare de tipe și printre ele zăresc doi troieni bătrâni (la vreo 70 ani) care le agasau băgându-se în seamă cu ele. Ea mă vede și, poate e o impresie bahică, nu știu sigur, dar o văd că schimbă locul și se apropie de mine. De acum dansa ca pentru ochii mei. Rochia ei scurtă și khaki din jerseu mulat îi scotea în evidență toate atuurile și avea, nu glumă un braț plin de așa ceva. Era prea mult pentru un muritor de rând ca mine și mai cu seama în situația în care mă aflu. Duc sticla la gură din reflex, înghit scurt și mă apropii de ea. O privesc în ochi și-i zic cu toată franchețea în spaniolă ca nu cumva să nu mă priceapă: cât mă costă să te am? Aia face ochii mari în cap și dă scurt din cap că nu. Vale, ridic din umeri nepăsător și revin la taburetul meu fără nicio apăsare. Ai mei țopăiau, beau shoturi, urlau, Akhil o vrăjea pe o babă… în bar intră un grup mare de gagici care se alătură vesel grupului cu spaniola mea. Francis cade pe spate. I-a picat cu tronc una înaltă rău. Mă freca înebunit pe piept chibițat de Jesse, că nu mai poate, că se duce la ea, că are pe cine să bage în jacuzzi; LOL, dă repede un shot peste cap și pornește spre ea. Eu îl opresc punându-i mâna în coșul pieptului, duc sictirit sticla la gură apoi în spun fără să-mi pese că mă aude tot barul: Francis, bro, don’t!… But why? se milogea el de mine râzând. Man, don’t you see how hot she is? … Fine, i-am zis, do it, but prepare yourself for a big surprise. You want a muffin, right? Well, with this one you get a carrot. Era un trans. Am murit de râs când le-am văzut fețele. Înăuntru se făcuse cald rău așa că am ieșit afară și după mine Jesse. Când a ieșit pe ușă aproape că s-a dus în bot. Se clătina la greu. Iese și Francis urmat îndeaproape de Matt și de Akhil care urla la noi că suntem păsărici, că el e pe giagichi cu babeta aia și că dacă jucăm smart ne bagă în grupul cu gagicile tinere pentru că baba le știe pe toate. Eu de colo, That Lady-pimp? That old hag? La care Akhil zice Care lady-pimp? E mama sărbătoritei. Eu de colo care sărbătorită? La care Akhil îmi zice E o puștoaică în rochie khaki… LOL, luasem sărbătorita drept prostituată… Când i-am zis povestea cu toții am început să râdem ca nebunii realizând că nu mai avem nicio șansă. Lui Jesse i s-au înmuiat picioarele așa că ne-am decis să mergem ușor spre casă înainte să-l cărăm în spinare. Îl urc pe Jess în casă, ăla fuge trezit ca de un electroșoc, se aruncă în jacuzzi și în trei secunde cade lemn de la aburii care l-au pocnit fix în meclă. Francis și Matt au rămas în ușa clădirii unde era plin de turiste bete și de acolo s-au pierdut prin oraș după tot felul de petreceri, Akhil se rătăcise de noi cu câteva străzi mai încolo așa că, rămas singur, am respirat ușurat, am pus pe Netflix și am adormit lemn la filmul Ratatouille

Casc ochii și când văd ce era peste tot în jurul meu mi s-a făcut rău. Vomă, haine aruncate, mizerie, fajita peste tot prin bucătărie…dezastru! Jesse se trezise peste noapte și își făcuse de cap… Îmi era rușine de femeia aia care ne închiriase casa și care, amabilă, chiar se dăduse peste cap să-mi facă rost de un loc de parcare pentru Bonnie. Era ca-n filmul Hangover doar că lipsea tigrul din baie. Fuck this shit, I’m out… m-am îmbrăcat și am fugit la o cafea. Era prea mult pentru mine. Sună Akhil. Bro, I need help. Our place is trashed. N-a mai întrebat nimic, înțelesese tot. Frate, am rânit cu el două ore ca să-i dăm o față de casă deranjată… Nu regret ieșirea. Mi-a făcut bine. Am prins culoare în obraji, mă simt viu din nou, mai viu ca înainte și asta-mi dă speranța că voi fi bine. Pupa a atins maturitatea și de acum urmează următoarea etapă. O simt… mariposa se levanta

Madrid