Șed pe același scaun, din același bar, în care mi-am petrecut ultimele ore cu fiica mea cea mare înainte s-o conduc la aeroport. Mi-a rămas la inimă. Pizda mă-sii de bar, n-am niciun habar de ce am tras aici… de fapt am dar e o copilărie, ce Dzeu! … hmmm, copilărie, aia da perioadă frumoasă … ascult Black magic woman al lui Santana și stau cocoșat peste ceașca mea de “americano” (un eufemism universal acceptat pentru o poșircă de espresso prost și lungit cu o un strop de aburi) și nările mi se inundă c-un puternic parfum de ulei de in venit de nicăieri. Mi-am scos tot măruntul din buzunare, l-am dat drumul pe tejgheaua barului și cu degetul arătător am început să-l ordonez tacticos pe valori. Am tras deoparte suma pe care știu că le-o datorez în schimbul lăturii primite și-mi ridic privirile spre barman anticipând că la un moment dat se va întoarce și spre mine. S-a întors, îi rostesc “cuenta, por favor” apoi culeg tacticos monezile cu valorile cele mai mici până adun de 1,80 euro plus șpagă. Pantalonii mei răsuflă ușurați că scapă de balastul metalic și greoi. Black magic woman. Nu mă zorește nimeni. Melodia asta îmi aduce aminte de bolta de viță “zmeurică” pe sub care pășeam la 14 ani ca să intru în casa tip-vagon din zona Sfânta Vineri unde-și avea atelierul Marcel Sișu, pictorul sub îndrumarea căruia îmi făceam ucenicia. Nu ocupa atelierul de unul singur, îl împărțea cu un tip cu vorbe puține la el, Marcel Bog, un prieten de-al lui, tot pictor și el dar c-un stil mult mai pe placul meu, mai manierist. Cirel, cu tușele lui groase și neglijente, se împrăștia pe toată pânza și pentru că nu credea în proporții când îmi aruncam privirile pe lucrările sale mă umpleam pe loc de angoase. Acolo, în atelierul lor auster, plin ochi de borcane cu pensule, cu pânze mai mari sau mai mici așezate claie peste grămadă sau sprijinite de pereți în jurul unui pat/dulap/futodrom am ascultat pentru prima oară Santana și țin minte cât de impresionat eram de trăirile ambilor când intra solo-ul lui de chitara. Când venea vorba de solo-ul cu pricina amândoi căzuseră demult de acord (chestie rară la ei) că e mișto. Nu știu dacă pentru că lor le plăcea muzica lui, sau pentru că acolo eram liber să-mi deschid sufletul pe pânză după bunul plac, sau poate pentru o grămadă de multe alte motive adunate la un loc, cu timpul am ajuns să-l ador pe Santana. Era singura lor bandă de magnetofon cu “muzică bună” așa că nu-mi amintesc ca vreunul să se fi gândit vreodată serios să scoată rola din magnetofonul ponosit care trona în mijlocul încăperii pe un taburet mititel confecționat din lemn recuperat. Se agăța banda? Marcel se ridica și blând și cu mișcări precise o rula perfect pe discul ei din plastic apoi o întindea printre cele doua cititoare, îi agăța capătul liber de rola goală și apăsa clapeta de play. Criza era rezolvată. Black magic woman! Wow! Cine o fi această minunăție de femeie? Cum o arăta fabuloasa Black Magic Woman și ce Dzeu i-o fi făcut de l-a zăpăcit într-asemenea hal încât să-l inspire să compună o astfel de capodoperă? Trebuie să fi fost o femeie extrordinară, cel puțin de calibrul Elenei din Troia, una atât de specială încât să merite un război lung de zece ani încheiat c-o odisee cântată pe minimum 300 sute de pagini milenii la rând. Doi ani, adică întreaga mea ucenicie, ori de câte ori intram în atelier gândul îmi fugea numai la ea. Mă îndrăgostisem până peste urechi de misterioasa cu puteri magice. Și negre. Zâmbesc ușor nostalgic… acolo, intoxicat în miros de ulei de in și-n hârâiturile Kashtanului damblagit m-am îndrăgostit pentru prima oară în viața mea de o nălucă dar până la capăt ce știam eu despre dragoste la vârsta aia? Eram un puști boem in Montmartre sfârșitului de secol XIX, nicidecum în Bucureștiul lui Ceaușescu. Ascultam Carlos Santana, eram liber ca pasărea cerului, blond, cu păr des și fără griji. Black magic woman, cine ești tu, oare?

S-au scurs mai bine de 30 de ani de atunci. Ascult Carlos Santana, sunt liber ca pasărea cerului, cărunt, cu păr rar și plin de griji. Black magic woman. Mi-am căpătat răspunsul…

Madrid