E Duminică, e “Feria de la Magdalena” și cu toții în păr, cu mic cu mare o sărbătoresc cu mare pompă. La Castellon se sacrifică tauri în spectacole grandioase de corrida iar în hotelul în care am dormit, judecând strict după invitațiile primite odată cu cheia camerei (tipărite în format mic și pe care tronează o duduie neverosimil de frumoasă photoshopată din vreo reclamă la sutiene) se sacrifică ceva mai multe. Dar primești o beutură gratis. Deci, tehnic, eu noaptea trecută am dormit într-un bordel. Bine, fie, mă rog, hai să nu fiu uncool și giagimentăl … am să spun că era un stabiliment turistic mai prietenos cu unii dintre semenii noștri nițel mai nehotărâți în viețile lor. Ceas de ceas. Booking nu mi-a pomenit nimic. Mucles și mi-a luat banii. Foarte puțini, e adevărat.

Anyfuck, așa cum am și zis oaspeții hotelului se tot cazau ca mai apoi să se “descazeze” cateva ore mai târziu. Dar nu înainte să se dușeze pe ruptelea. Mă doare capul de la zgomotul inconfundabil de instalații sanitare abuzate. Acord o mențiune specială patului rotund și cu diametru atipic în care indiferent în ce poziție m-aș fi pus tot capră ajungeam ceea ce, după mine, este dincolo de orice explicație logică, ține deja de domeniul fantasticului. Notă către mine: caută fabricantul patului și dă-i oricât, indiferent cât cere dă-i și nu mai comenta. “Se merită”. Gen

L-aș fi studiat eu și mai îndeaproape dacă l-aș fi și desfăcut dar n-am mai avut curajul după ce am înlăturat vreo doi floci mai lunguieți care stăteau picior peste picior în mijlocul patului meu deosebit. M-am strâns mai bine în geaca de piele și am adormit îmbrăcat și încheiat până-n gât întrebându-mă dacă lățeii valencieni, la fel de independenți ca și fârtații lor catalani, sunt mai ai dracu’ și se dau în vânt după jachetele de motor. Unde altundeva puteam dormi eu de Feria de la Magdalena dacă nu într-un bordel? Abia dimineața mi-a picat și mie fisa: aaaaa… Maria Magdalena!… dăăăăăăă

Whatever, moving on. Am ajuns în Castellon unde mi-am petrecut cele mai lungi și mai incomode 8 ore de așteptare din viața mea. Am făcut față frigăraiei umede de afară dând peste cap 889 de cafele fierbinți însoțite de tot atâtea feluri de tapas că nici nu mai știam cu ce naiba să le mai combin ca să am și eu o scuză că le țin o masă ocupată. Nu mai dorm până în 2035. În sfârșit la 17:00 am intrat în edificiul mult râvnit numai că rahatul de vreme de afară le încurcase socotelile și organizatorilor corridei. În arenă apă peste tot, panica domnea printre bieții lucrători iar eu mă încălzeam ciuciulit în gradena mea ascultând valurile de fluierături și de huiduieli venite roată de peste tot. Oamenii erau furioși, și pe bună dreptate, biletul cel mai ieftin era 38-48 euro, erau înghețați, uzi leoarcă de la atâtea amânări succesive de câte 15 minute și nu le-a trebuit mult să-și piardă cumpătul: a apărut brigada de matadori însoțită de un alai de autorități locale și de cameramani și cu toții s-au împrăștiat prin arenă în inspecție. Dădeau din cap că nu se poate, că n-ar fi condiții, că nu’ș-ce… atâta le-a trebuit… Văleleu ce mi-au auzit urechile: “Bravooo, valientes!” -ironic, normal- … “hijos de putas”, “cabrones” și “maricones”… Jandarmii lor se și ciufuliseră înspre noi. Asta mai lipsea, să merg la o corridă și să mănânc bătaie de la jandarmi. Păi pentru asta rămâneam acasă. Era mai ieftin. Ce auzem era un soi de “multă muie, măăăă!” varianta iberică. Ascultam și savuram momentul, nu e puțin lucru să auzi un spaniol furios cum își bagă pulile în autorități, Hemingway a fost primul care mi-a atras atenția asupra acestui aspect, dar ce m-a mirat peste măsură a fost că în spatele meu, de unde veneau și cele mai zgomotoase și mai generoase pachete de apelative din întreg sfertul meu de arenă, 80% din spectatori erau senioare cu nepoatele lor. Babele cot la cot cu nepoatele își băgau și-și scoteau toate cele de se rostogoleau bărbații de râs. Am plătit pentru un show și am asistat la două. Corrida a început… nu se poate povesti. E un show brutal, este impresionant, este sângeros, este nobil, este un must see… și garantat te va marca profund pentru tot restul vieții tale. Taurul a fost un bou. Păcat. Ole!