Șed pe același scaun, din același bar, în care mi-am petrecut ultimele ore cu fiica mea cea mare înainte s-o conduc la aeroport. Mi-a rămas la inimă. Pizda mă-sii de bar, n-am niciun habar de ce am tras aici… de fapt am dar e o copilărie, ce Dzeu! … hmmm, copilărie, aia da perioadă frumoasă…

Aseară, după ce că a plouat non stop ca la munte, a mai dat și Benga în cartierul meu de nu știai la ce să mai ciulești urechile mai întâi; la ropotele picaturilor de ploaie care băteau darabana în burlane, la ochiurile de geam forțate la limită de rafalele de vânt sau la sirenele poliției…

Până de curând aveam cunoștință de doar de trei momente în care Divinității i-a cășunat să mă ghidoneze discret, apoape părintește, să fac alegerile corecte în viață și pentru ele îi rămân îndatorat pentru încă trei vieți pline căci, admit, pe lângă mulți alții am fost chiar un răsfățat. Corecte din toate punctele de vedere….

Sunt on fire și back on track. La 6:45 dimineața stăteam cu mâinile îndesate în buzunare fericit nevoie mare c-am evitat ploaia cu care mă amenințase Weather.com și zâmbeam lung la coada care începea să se formeze pe breteaua care leagă Majadahonda cu autostrada de Madrid. Double strike! Am un foc în mine, văpaie nu…

Efectiv am tras de mine să mă dau jos din pat. Back to my shit. Imediat cum am deschis ochii am realizat că am revenit în Beciul Domnesc și instantaneu m-a pocnit o durere în zona tâmplelor. M-am ridicat în coate doar ca să clipesc buimac la peretele de la picioare jurând că i-am zărit…

Două fetițe. Viața a vrut să ne încerce serios când s-a decis să ne dăruiască două fetițe. Mai mult pe mine decât pe ELLA. Nu știu cum, și nu știu nici de unde, dar ea a știut întotdeauna ce să facă. Probabil că din instinct. E o persoană cu stăpânire de sine ca nimeni alta…

Notă pentru cititor: Îmi cer scuze pentru postarea de ieri dimineață pe care ulterior a trebuit s-o șterg. Am dorit să adaug o virgulă iar de aici totul e tulbure pentru că efectiv nu-mi explic cum naiba de articolul a dispărut sufletului în neant și-n locul lui m-am pomenit c-o ciornă. Ăsta e încă un…

Am dormit în cea mai modestă și totodată și-n cea mai primitoare pensiune de până acum: Alojamiento Jose Carlos. Curată lună, călduroasă, cu personal amabil și serviabil, fără nicio pretenție de locantă de lux și cu loc de parcare superb, fix sub geamul meu, într-o curte interioară cu vedere la terasa restaurantului înconjurat de jardiniere…

13 Aprilie. Cordoba. Mahmur ca după Revelion. Inexplicabil, deși aveam gura încleiată, mă ridic în capul oaselor și simt că mă ia un val de bună dispoziție cum rar am mai pomenit în ultimele 6 luni. Prin perdeaua camerei zăream frânturi din lumina superbă a soarelui Andaluz care se zbenguia fără niciun pic de rușine,…

Am rămas în urmă cu postările de când cu liberele astea… încerc să recuperez în măsura în care mă pot ține departe de vin. Deci, unde am rămas? A, da, 12 Aprilie. LCB. Zi mare. Pentru prima oară de când suntem aici am ambalat la maxim motoarele în 4 cilindri, adică fiecăruia i-a fost alocată…

M-am ridicat cu greu din așternuturi. Azi e a doua zi în care dorm adânc și abia de am auzit alarma telefonului, aspect care mă cam îngrijorează, să fiu sincer. Dacă se anunță un trend și voi începe să întârzii la cursuri asta mi-ar strica Planul cu “P” mare care și așa e destul de…

Viața nu mai e chiar atât de rea când te zgâiești la dânsa cu izmenele trase pe tine. Termicos li se zice pe aici, sau cel puțin așa am înțeles eu. Echipament termic pentru motocicletă. Ieri mi le-am cumpărat mânat de o mare criză de isterie provocată de frigul care-mi paralizase buricele degetelor sprijinite pe…

Vorbeam de cutia cu maimuțe. Na c-am scos ivărul și am dat capacul laoparte. Alea iacta est. M-am născut într-o noapte furtunoasă de 19 Iulie 1974 în lacrimi de supărare cu promisiunea unei vieți de tot căcatul. Dacă eram un cal de curse nici celui mai degenerat dintre pariori nu i-aș fi făcut vreodată cu…

Pe jos e ud leaorcă iar afară picură mărunt. Iar. E lapoviță? Pe bune? What a fuckin’ surprise, Madrid! Băi, nene, ai leșina dacă mi-ai dărui și mie măcar o zi fără udătură! Dă-mi măcar 24 de ore, tu-ți curu mă-tii. O singură zi să mă simt și eu fericit pe motocicleta sufletului. De miercuri…

Mi-e teamă de weekendurile de căcat, exact ca acesta de față. De ce? Pentru că deși “ziua în care nu s-a petrecut nimic” e regula și nu excepția din viețile noastre ea nu va fi niciodată subiect de carte, sau vreo istorioară depănată într-un grup de prieteni, sau de ce nu, tema vreunui film artistic….

La 8:00 am ieșit cu motorul pe ușa casei ca din calea unui incendiu. Simțeam că dacă mai răbovesc chiar și o singură clipă am să explodez în milioane de atomi și ar fi ultimul lucru de dorit cu un depozit de băuturi alcoolice perete în perete cu mine. Papi nu e “farmacist”, cum suspectam…

Tot ceea ce s-a petrecut vineri a fost consecința a unui telefon primit, hăt târziu, în seara zilei de joi. Ca un pietroi aruncat în apă, un singur apel la care am răspuns în apropierea ultimei centuri de legătură cu Madridul avea să declanșeze un mini tsunami de acțiuni care mi-au schimbat (probabil) întreaga geografie…

Mă doare fiecare sfântă fibră din creștet și până-n vârful dej’telor de la picioare. Mulțumesc din toată inima, prieten nou al cărui nume nu l-am reținut, pentru cadoul ăsta nesperat. Nici n-ai idee cât de valoros a fost darul tău. Simt că trăiesc! Îmi arunc o privire în oglindă și constat ceva schimbat la fizicul…

E ora 5:00. I-am dat deșteptarea alarmei programată, cică, să mă deștepte. Din nou. Ți-am tras-o și azi! M-am sculat în capul oaselor, m-am dus la mașina de cafea, i-am băgat o pastilă, am tras de ivărul unui geamlâc din ușa grea din fier și mi-am aruncat precaut un ochi în stradă. Neobișnuit de liniștit….

M-am trezit cu tălpile înghețate. Privesc la ușa din fier cu sticlă jivrată și constat că afară se crapă de zi. E bine. Am mai supraviețuit o noapte. ELLA poate fi mândră de mine. Gândul la ea m-a tulburat așa că m-am scuturat și m-am dus spre baie. Am apucat bagajul de călătorie și i-am…