Am dormit destul de agitat. Începând de pe la două dimineața m-am trezit din oră în oră până când mi-am băgat picioarele în el de somn și la 6 am abandonat fericit așternutul. Cum naiba să dorm? ELLA e de vină. Stătea întinsă lângă mine cu capul sprijinit în mâna dreaptă și mă privea zâmbind iar la un moment dat am întins mâna înspre obrazul ei ca s-o mangâi. Aș fi jurat că i-am simțit parfumul când am realizat că-i doar un vis. M-am răsucit chircit pe dreapta și am încercat să mi-o scot din minte dar n-am avut niciun succes. ELLA, binecuvântarea și blestemul meu mă urmează indiferent în ce văgăună m-aș ascunde de ea. E în mine.

La 6 dimineața am sărit ca un arc din pat și m-am apucat de abluțiunile matinale fericit că acum am cu ce să-mi ocup mintea. Pas cu pas. Am aruncat un tricou pe mine, mi-am făcut o cafea și am ieșit să fumez o țigară. Fumez mai puțin însă realizez că sunt la kilometri depărtare de promisiunea că mă las de fumat. O s-o fac și pe asta. La rând, nu chiar toate deodată. Am chemat un taxi și m-am dus la Universitate. Nu e departe, dar tot am făcut 40 minute pe autostradă. De vină au foat trei ronduri, un rush hour și temperamentul latin. Astea trei nu fac casa bună, e clar. Unde pana mea e Bonnie a mea? Am ajuns la scoală și, ce să zic, Universitatea Fracisco de Vittoria e incredibil de organizată și de civilizată și ce mi-a atras atenția în mod deosebit e că toate sunt ambalate neostentativ într-o formulă modernă. Sală de entertainment, gym, piscină, bibliotecă, fotbal, tenis etc, clădiri moderne și îngrijite și purcoaie de copii veseli și casual mișunau peste tot printre ele. Nu tu show off, nu tu fashioniști sau așa-ziși influenceri de cacao, copii care învață și se bucură de ce li se oferă. Au până și busuri gratis care îi livrează din mijlocul lui nicăieri în patru puncte cardinale înapoi în civilizație. Peste tot găseai mici întreprinzători care vindeau mâncare în scop umanitar (am cumpărat un hot dog preparat de o fată cu sindromul Down – i-a luat o eternitate să-l prepare dar nimeni nu s-a sinchisit de asta) și câte și mai câte. Impresionant.

Prezentarea a fost super profi, ni s-au explicat câte-n lună și în stele despre ce urmează să facem iar tipii știu meserie, nu glumă. Suntem peste 300 în șarja asta, French, Spanish și Patiserie iar la prezentare am asistat în păr cu toții. A tunat și ne-a adunat, suntem din toate colțurile lumii. M-am împrietenit cu un Andreas din Venezuela, născut în Iulie 29 iar eu sunt Andrei din România născut în Iulie 19. El e pitic, eu sunt înalt. Amândoi fumători însă doar eu aveam țigări. LOL. Facem o pereche nostimă. N-are nicio legătură cu subiectul însă plescăi un jamon, m-am strâmbat tot la față și mă întreb de ce pizda mă-sii e atât de apreciat… whatever.

Acum stau la masă în Plaza Mayor la o cafea și la un regal din patru tapas, târăsc după mine un ditamai setul de cuțite asortate cu de toate, în mod deosebit cu un satâr baban și c-o belitoare de morcovi și mă rog la Dzeu să nu se dea alarma pe aici că e vreun terorist fugar ca atunci să vezi explicații la interogatoriu. “Și, spune-ne deviantule, după ce-i măcelăreai pe bieții oameni ce aveai de gând cu poșul și cu telul de spumă, ha? Îmi faci silă!”

Acum caut un fier de călcat cu abur și plănuiesc să-mi închiriez o mașină. În weekendul ăsta nu stau pe loc. Trebuie să mă mișc ca să nu mă înghită smârcurile. ELLA, binecuvântarea și blestemul meu.

Am ajuns la Europcar de unde am optat în scris pentru a opta oară în viața asta pentru un Fiat 500 și, ce surpriză, am primit in schimb altceva. Ca de fiecare dată. Ajung să cred că e o conspirație pe undeva care mă ține departe de mașinuța aia. Ba Peugeot, ba VW, acum e Opel. Nu e rea… Dar am prins aripi, nu mai sunt imobilizat, mă mișc, sunt liber așa că duminică mă duc la o Corrida la Castellon. Mă duc să văd cu ochii mei cum se ucide un taur iar eu am să pariez toți banii pe taur. Sper să-l ia în coarne pe matador și dacă o va face o va face și în numele meu. Olé, mother fuckers!

Madrid