Am făcut ochi în minunatul nostru oraș București în miezul nopții lui 19 Iulie 1974. Legenda spune că imediat ce am deschis ochii am tras un răcnet urmat de o bășină răsunătoare ceea ce pentru mine anunța încă de pe atunci o puternică aplecare înspre analiză critică. E clar că ceva nu mi-a priit. Ai mei nu au avut deloc o viață ușoară, atât separat cât și împreună, însă cumva au depășit obstacolele întinse în calea lor și au făcut ca viața lor de cuplu să curgă lin și armonios ca un fluviu înspre gura estuarului. În ajutorul relației lor au conceput din mers o rețetă croită la comandă după chipul și asemănarea lor și care, culmea, a funcționat ceas “până ce moartea i-a despărțit”. Frumos, nu știu dacă ar da aceleași rezultate dacă, bunăoară, aș aplica-o ad-literam în propria căsnicie, dar liniile mari le-am copiat și văd că funcționează. Când m-au conceput era anul de grație 1973 și cu toții care am cunoscut cât-de-cât Regimul Ceaușescu ne mai amintim cu groază cam cât de ușoară era viața în comunismul mioritic așa că n-am să mai insist asupra acestui aspect. Cine nu știe, “Google it”. Regimul nostru reglementa absolut toate aspectele din viețile noastre, de la cum, cât și ce mâncăm până la pe cine, când și-n ce condiții regulăm. Adevărul e că înafară de spirit absolut nimic material nu ne aparținea cu adevărat. Nici măcar propriile trupuri.

Cea mai mică dintre verișoarele mamei a cunoscut un student sirian, s-au îndrăgostit și în 1971 s-au luat. Unda de șoc și groază s-a propagat devastator în toată familia ei. Maică-sa, adică sora bunicii mele, moașă/soră medicală la vremea aia, a fost dată afară instantaneu, sora mai mare a impricinatei la fel, barbat-su a căzut în dizgrație, tuturora li se dăduseră viețile peste cap. Aia mică nu și nu, căpoasă, a decis să meargă mai departe cu drăgosteala ei. În 1973 soțul ei termină doctoratul și trântește un bairam. E limpede ca niciunuia din neamul nevesti-sii nu i-a trecut prin cap să accepte invitația lor la party pentru ca mai târziu să dea cu subsemnatul pe la Securitate, nu? Interogatoriile la care participaseră deja le scoseră din cap orice urmă de bucurie. Nici măcar ma-sa n-a venit de groază. Nimeni. Mă rog, aproape nimeni… spun asta pentru că bunică-mea, care era o mică rebelă în sinea ei, a trimis-o pe mezină, adică pe maică-mea. La vremea aia era o puștoaică amețită de numai 20 de ani, mare consumatoare de cărți, în special de romane de dragoste. Imediat ce bunică-mea i-a dat undă verde nici n-a mai stat pe gânduri, și-a zis i-a că ceea ce fac tinerii ăia îndrăgostiți este cu adevărat romantic, că toată lumea e împotriva lor așa că “fuck this shit, I’m going”. Na, belea. Niciuna nu s-a așteptat la ceea ce a urmat. Se inființează la petrecere și acolo dă peste dracu’ gol, adică peste Azazel în carne și oase, Signor El Fute-tot Oriental, Mister Am-fost-însurat-de-13-ori-uite-o-pe-cea-de-a-14-a. Adevărul e că nici el n-a scăpat teafăr. Nici el n-a bănuit că cea de a 14a soție va fi și cea care-i va pune capac pe vecie burlacului din el. S-a pus cu o ardeleancă. Good luck, boy.

Acum, copii, legați-vă centurile de siguranță pentru că ceea ce urmează să vă spun o să vă arunce toate air-bag-urile în aer: “în 1973 existau virgine de 20 de ani, gay însemna vesel iar blow job-ul se referea cu totul la altceva”… Știu, luați o gură de apă, respirați adânc și calmați-vă, barbaria asta a încetat de mult. Mama era una dintre proastele alea. Răsese toate marile romane de dragoste, visa cai verzi pe pereți, cavaleri frumoși și iubiri eterne. Cuminte, ascultătoare, blondă cu părul lung prins în coadă, ochii de culoarea mierii, subțire, grațioasă și fină, cu picioare de dansatoare (făcuse balet și dansuri populare), aveai la ce să privești, nu glumă. În clipa în care i-au picat ochii pe ea Taică-miu și-a pierdut mințile la propriu. A făcut rapid un research legat de ea apoi a intrat in “Modul Mehmed II Cuceritorul” la porțile Constantinopolelui. S-a mobilizat, și-a poziționat trupele și s-a pus cu toate tunurile din dotare să pulverizeze în neant zidurile cetății mult râvnite. A bubuit la blocurile alea de piatră săptămâni în șir până ce într-un final acestea au cedat. Adevărul e că dacă nu i se freca menta de pretutindeni ulterior, atât de către familie cât și de către organele represive ale statului tipa nu i-ar fi cedat nici în ruptul capului dar și-a zis “e viața mea ce vă băgați, na, luați de aici”. Nu știu ce a convins-o mai tare să facă pasul, bătaia primită de la cumnatul ei sau faptul c-a fost înfierată în plenul adunării UTC, făcută trădătoare și curvă. N-o judecați prea aspru, nu aveți niciun drept s-o faceți. Cu toții am fost tineri și rebeli. Cât despre faptul că i-a cedat greu am numai vorbe de laudă. Azi, doar să-mi propun, descarc un APP și dărâm orice perete de rezistență cu o singură mișcare de deget. Și cel mai sinistru aspect e că pot dărâma până și zidurile altui bărbat cu el pitit înăuntrul lor, cică la adăpost. Măritată, nemăritată, logodită sau nu, cu copil sau fără, găsesc ce vreau și fut pe alese. Nu tu o Cola, nu tu o prăjitură, zero stres de a fi refuzat, mergi la sigur. Dau cu degetul într-o parte și mă duc țintă știind exact ce urmează să primesc: păsărică. Dă-mi suficientă apă plată și cu puțină străduință mă culc cu 24 de femei în 24 de ore. Viața bate filmul. Ceea ce altădată ar fi fost poate doar halucinația vreunui obsedat sexual azi numim realitate. Tinder să trăiască. Revin… Ăl bătrân se pune serios pe asediu. După toate canoanele zilelor noastre strategia lui taică-miu s-ar încadra lejer la hărțuire sexuală și s-ar lăsa cel puțin cu ordin de restricție dacă nu chiar cu pușcărie. Îmi aduc aminte de povestea de început a idilei lor și nu mă pot abține să nu zâmbesc. Ceea ce azi #MeToo condamnă atât de vehement în 1973 era cunoscut sub eufemismul de “curte asiduă”.

Pe atunci mama locuia cu bunică-mea, o femeie modestă, Ipancă refugiată la Oradea din calea hortiștilor, văduvă de două ori, acum ajunsă într-o fundătură din Tei, la capătul unui cul-de-sac denumit “Intrarea Sărmășel” aflat în spatele Facultății de Construcții. Amândouă trăiau în sărăcie lucie într-o căsuță-vagon, o proprietate semi-naționalizată în formă de L, la comun cu un activist de partid și cu mătusa mea, adică sora bunicii. Mătușica (așa cum o alinta toată familia) fusese adusă de bunică cu greu, cu mari intervenții pe la ICRAL și pe la câțiva șmecherași bine bazați de prin primărie. O făcuse nu numai pentru că o iubea ca pe ochii din cap ci și ca să nu se trezească în casă cu cine știe ce familie uriașă de romi cum au pățit-o alții ca ea. Activistul comunist, Jan, cel mai urâcios om din lume, ocupa cea mai spațioasă odaie din clădirea care cândva fusese în întregime proprietatea noastră. Bănuiesc că a venit la pachet cu înțelegerea făcută de bunica mea. Acum, taică-miu nu era vreun nobil francez și nici vreun principe spaniol arătos, și nici măcar june prim nu era, avea peste 40 de ani, dar ce avea el cu advărat era ceva ce rareori mi-a mai fost dat să recunosc în vreun bărbat Alfa de la el încoace. Avea un je ne sais quoi greu de definit, un șarm aparte, o poftă de viață molipsitoare, la orice petrecere se ducea instantaneu devenea nucleul ei, avea darul povestirii cum numai în 1001 de nopți mai întâlnești iar surâsul lui te cucerea pe loc. Și dacă cumva treceai peste toate astea cu siguranță te hipnotiza cu privirea lui adâncă care te pironea locului ca șarpele Kaa. Când iși propunea să cucerească pe cineva acel cineva era ca și mâncat. Înarmat cu astfel de arme de distrugere în masă nici nu-i de mirare că rupea toate fustele pe care le întâlnea în calea lui. Nu și pe maică-mea. Mă rog, i-a atras atenția dar nu într-atât încât să cadă pe spate ceea ce l-a stârnit și mai tare pe tata.  Niciun roman de dragoste citit vreodată n-a pregătit-o pe maică-mea cu adevărat să facă față unui astfel de prădător. Mai ales când el se asociază cu cineva ca bunica. Avea bani. Și Mercedes. Astea atunci, exact ca și acum, constituiau un “deal sealer”. Șarm plus siguranța zilei de mâine? Fuck yeah! Sau cel puțin așa i-a zis bunică-mea maică-mii, pentru că babette știa ea ce știa. Bătrâna era deja trecută prin vraja drăgostelilor cam de multișor și se cam săturase de iubiri manifestate exclusiv cu dosul palmei sau cu centura lată cătănescă așa că devenise cinic de pragmatică.. Era o veterană care n-a apucat să-și trăiască viața niciodată. A trecut prin foamete, familia i-a fost exterminată de genocidul hortist, a fost alungată din satul ei, a pierdut doi soți și trăise live un ditamai război mondial. Bunică-mea era o badass dar și un excelent cititor de caractere. L-a citit instantaneu și pe loc s-a erijat în cel mai mare lobbyst pe care l-a avut vreodată vreun pețitor pe lumea astea. Ce dacă e arab? E un bărbat matur, are planuri serioase cu tine, are cu ce să te țină și mai important decât toate e plin de respect față de mine. Take it! Era ca sergentul din Marines cu zece drafturi consecutive, plin de cicatrici și care pregătește soldații pentru front. Dacă nu era bătrâna eu n-aș fi existat acum. Cât a trăit bunica, D-zeu s-o odihnească, între ea și taică-miu a existat o dragoste ca între o mamă și fiul ei natural cum rareori mai întâlnești. Bănuiesc că taică-miu așa și-a arătat recunoștința față de acceptul ei formal căci numai așa-mi explic de ce întorcea privirea fără s-o judece când bunica își tăia o bucată de slană. Tata a plâns de două ori: când a aflat că i-a murit sora și la moartea bunicii.Așa am apărut eu. La patru ani distanță apare frate-miu, la doi ani sora cea mai mare și după ea alte două în salbă. Întreaga noastră copilărie am avut de suferit de pe urma păcatului lor de a se fi îndrăgostit. Am fost priviți și tratați ca niște ciudați, străini aici, străini acolo așa că indiferent în care țară ne aflam, că eram in România sau că eram în Siria, ni se dădea de înțeles că suntem niște corcituri, în cel mai bun caz tolerate. Cam așa am crescut.

Anii trec, tata se duce, viața ne încearcă pe toți, mă însor cu femeia iubită, facem copii, ei cresc, Siria se scufundă în marasm, începe nebunia cu refugiații, ideologia fascistă prinde teren, naționalismul își scoate colții de pretutindeni, discursul public începe să fie dominat de ură rasială, de ură de castă, de ură de tot felul iar eu, ca și mulți alții în situația mea, născuți ca o Trădare de rasă, asist îngrijorat la spectacol așteptându-mă la nimic bun. Apoi, că tot mă mânca în cur mi-a venit o idee genială. Ia să le servesc eu o lecție fetelor mele despre felul în care consider c-ar trebui ca ele să privească lumea în general. Să nu se lase niciodată seduse de ideologiile ieftine atâta timp cât ele fac apologia censtrucțiilor sociale de tip tribal indiferent de natură, că e sexual, etnic sau național. Cu toții suntem oameni buni sau răi și dacă trebuie să judece pe cineva atunci s-o facă doar pentru și prin faptele sale, fără prejudecăți de niciun fel. Punct. Cum desființez eu naționalismul în ochii lor? Simplu, cu o banală hartă ADN comună, a mea și a soției mele, în care să se reflecte cât mai clar moștenirea lor genetică. Cad de acord cu soția mea că nu este o idee rea, cumpăr două kituri de la MyHeritage.com, le aștept, ele-mi sunt livrate, eu și soția urmăm instrucțiunile, le sigilez, le pun înapoi la poștă și mă pun pe așteptat până mi se liungesc urechile. Mărturisesc că undeva în adânc mă bucuram teribil că și nevastă-mea și-a făcut testul deoarece încă de la începuturile noastre m-au fascinat trăsăturile ei faciale aparte, elemente care trădează un amalgam extrem de interesant de rase, unele dintre ele care mă atrag neîncetat de 26 de ani încoace. E brunetă, are ochii migdalați și negri ca tăciunele care se aprind ca diamantele când se înfurie, mai ales pe mine, tenul ei este mătăsos ca pielea unei piersicuțe, pomeții ei ușor proeminenți evocă întinderi plate, stepe vaste, se bronzează ca o țigancă, se dă în vânt după fustele înflorate, cum aude un ritm drăcesc de belly dance sare de pe scaun ca arsă, adoră soarele, înfulecă măslinele de parcă ar fi semințe… Pana mea, realitatea e că nevastă-mea pare mai orientală dacă e s-o compar cu mine. De-a lungul vremii am fost luat drept italian, spaniol, francez, sârb, grec, sloven, albanez macedonean, german corcit și așa mai departe, nimeni n-a fost în stare să mă pironească etnic mai departe de Ungaria pornind de la Vest către Est. Pizda mamii, până și la un miting neo-nazist ținut în Munchen unde se striga “raus arabilor” un skinhead mi-a aprins țigara și mi-a zâmbit extrem de călduros când i-am mulțumit pentru gest, într-atât de caucazian e curul meu ciuhăbesc. Pe chip aveam rânjetul sinistru al unuia care tocmai ce s-a bășit în lift și a scăpat basma curată. Iar dacă le vorbesc și-n engleză atunci chiar că acul busolei li se dă total peste cap.

Anyfuck, trec patru-cinci săptămâni și vin rezultatele de la MyHeritage. Aha! Știam eu! Nevastă-mea e 64.4% Balcanică, nimic special aici, mă așteptam dar surprizele abia de acum încep să curgă: e aproape 14% Asiatică (ha,ha,ha… I knew it! Turcoaica mea dragă. Sau iranianca mea… mă rog)  apoi urmează bomba: e aproape 20%… Iberică! Fuck me! Așa se explică privirea ei de foc și de ce ronțăie măslinele de ca și cum ziua de mâine n-ar mai fi. Sângele meu nu s-a înșelat, nevastă-mea e spicy iar mie-mi place spicy! Ia să văd cum arata rezultatele mele…

Ia să vedem… click…click… click… da, eu… așaaa… What The Fuck?!!! Fraților, e universal acceptat că moștenirea genetică a fiecăruia dintre noi e construită invariabil din 50% ADN de la mamă și 50% ADN de la tată, e o lege universală de neschimbat. Cam acestea sunt proporțiile, iar la fiecare dintre ei socoteala stă exact la fel indiferent cât de departe te-ai duce cu scobitul în arborele genealogic, tocmai până la Adam și Eva. Deci, fiecare generație conține câte 50% din informațiile fiecăruia dintre părinți. Ce scrie la mine? În cazul meu 46.3% sunt Balcanic iar 48.3% sunt… pam-pam-pam-pam-pam-pam… Grec și 5,4% Italian. Fute-m-aș?! Taman GREC?! Și Italian pe deasupras? Pe bune, mamă? What the fuck! Undeva, cineva a dat-o rău în bară. Cum e posibil să fiu grec? Tzatziki? Adică…nu sunt șaorma, nu sunt Falafel? Sunt Tzatziki și mozzarella? Taică-miu, Dzeu să-l odihnească, s-a născut într-o eră în care călătoriile de 400km erau evenimente numai bune de istorisit nepoților așa că diversitatea etnică în comunitatea lui multă vreme a fost o chestie stranie care descria de regulă mariajul unor veri primari din doua sate învecinate. Un caz cu adevărat exotic l-ar fi constituit mariajul dintre doi veri ceva mai îndepărtați, din două orașe aflate la distanțe mai mari. În astfel de situații te-aș sfătui să te ții nene bine de scaun ca să faci față potopului de clevetiri și de speculații venite dinspre muieretul familiei la ceas de seară, la un ceai și lângă un bob de fistic prospăt scos din teacă. Am citit undeva o statistică legată de consangvinitatea în lumea arabă, bat-o vina, și țin minte că am ridicat o sprânceană când se spunea că ea ar atinge cote de peste 35%. Doar Atât? N-aș fi zis. 

Tata s-a născut în Alep, într-o familie tradițională, cu vechime respectată și arhicunoscută și în care era absolut imposibil să se fi strecurat vreun navigator grec. Ce să caute prin nisipurile alea un grec? Dacă taică-miu ar fi fost din Tartous, sau din Beirut, hai, să zicem, mai treacă-meargă, apă, soare, stânci… barca trage la mal, grecul se dă jos de pe vas și o ia la pas fără țintă, femeia se duce săraca la piață și…hop… ce să vezi, dă de gustul de mousaka… Exclus. Cât de șiret să fi fost grecul ăla încât să spargă centura de castitate a bunicii mele în condițiile în care tooată mahalaua ei era o uriașă centură de castitate? Grecul ăla trebuia să fi avut o daravelă de o lungime absolut epică și mai șireată ca un vulpoi ca să străpungă bartai zidurile culturale ridicate în comunitățile arăbești. Sunt peste 50% Grec? Hai să acceptăm că așa au stat lucrurile, un grec s-a strecurat mișelește în Troia arăbească, bun, dar chiar și așa, taică-miu ar fi trebuit să aibă în ADN-ul lui măcar 50% dintre genele orientale, nu? Nimic din rezultatele lui MyHeritage nu are sens în clipa de față. Din păcate taică-miu e din Alep, cu neamuri vechi din Alep, nici gând de așa poveste așa că morala în povestea mea e: unde dai și unde crapă. Am căutat să le luminez pe fetele mele și când colo m-am trezit că sunt luat pe sus de o tornadă apărută de nicăieri. Trăiesc unul din coșmarurile alea, cred că știi despre ce vorbesc, când alergi către o ușă și culoarul parcă nu se mai termină, când urci o scară spiralată și parcă ajungi exact de unde ai plecat, ba mai mult, constați disperat că ai ajuns chiar mai jos cu un etaj. E ca o Scară Penrose, urc coborând și viceversa, futu-i muma ei. Deci, dacă jumatatea mea balcanică e moștenită de la mama… tata era sirian… dar la mine e trecut negru pe alb GREC… Fuck me, întorc rezultatele pe toate părțile lovit ca de un tren marfar. Mamă, treci la vorbitor și explică lucruri pentru că avem de povestit, nu glumă. 

Încă nu. Stai așa… ia să ne băgăm picioarele în apă rece și să procedăm cu cap. Am cumpărat alte patru teste; pentru mine, pentru doi din cei patru frați și pentru fiica mea cea mare. Vreau să stabilesc o continuitate în rezultate, vreau să determin dacă ăia au bătut câmpii cu grație, dacă nu cumva au în curcat borcanele iar pentru asta îi am pe frații mei. Ei doi au în comun foarte multe cu tata, de la trăsăturile faciale până la ten, voce sau dantură, iar rezultatele fiicei mele vor constitui “martorul” moștenirii. În plus față de kiturile adiționale achiziționate după șoc de la MyHeritage.com am mai cumpărat alte două teste de la 23andme ca să-i verific la răndul meu pe bulangii ăia care mi-au băgat mortul în casă. Dacă-i prind cu fofârlica fac un scandal mostru. E inacceptabil să bată câmpii. Dar dacă au dreptate e timpul să reconstruiesc o bună parte din cei 44 de ani de istorie și mi-ar părea rău să fie așa. Nu contează cine a dat din cur, nu? Tatăl tău este cel care a plâns odată cu tine, cel care te-a ținut în brațe când te-ai lovit, cel care te-a mângâiat pe creștet mândru de notele tale sau când ațipeai cu capul în poalele sale, cel care te-a îmbrăcat, cel care te-a hrănit și adăpostit, cel care ți-a suportat accesele de furie ale pubertății, cel care a lăcrimat când te-a văzut depunând jurământul în armată. Ar fi păcat să mi se știrbească toate astea. Eu chiar cred în cele spuse mai sus însă adevărul este că nimeni, niciodată nu este cu adevărat pregătit să ia în piept o așa veste. Nevastă-mea care a crecut binemersi ca o româncuță sadea e de patru ori mai exotică ca mine, boul ăla care a tras o viață întreagă doar pentru c-ar fi fost diferit. Numai mie mi se putea întâmpla așa ceva.

O să revin cu un update la toată povestea asta.