Oprim și coborâm de pe motocicletele noastre pline de muște la prima terasă mai acătării. Fac câțiva pași apoi mă sucesc și arunc o ultimă privire în urma mea către bidivii noștri inainte să pun piciorul pe prima treaptă a deck-ului din lemn. De brad, cel mai probabil după cât de așchios era. Așa cum le lăsaserăm parcate, laolaltă și într-o dezordine mirobolantă, complet de-a-n pulea –exact cum urăsc eu cel mai tare– motoarele noastre construiau un tablou ciudat și căt se poate de contrastant. Un ADV cât o mică planetă, un cruiser prăfuit și “înțelept” -a se citi bubuit pe toate părțile- și un “commuter” mititel a cărui vopsea îți atragea atenția imediat pentru că la vârsta pe care i-ai fi dat-o bietei motociclete era neverosimil de proaspătă la înfâțișare. În jurul nostru, peste tot vânzoleală, un du-te vino fără nicio noimă unde toate culorile pământului intrau neobosite într-o coliziune de proporții cosmice cu freze care mai “tip cort”, care mai “tip vomă”, toate asortate copios cu mirosuri, multe dintre ele, familiare, altele complet noi. Ce să mai, ne făceam loc cu greu printr-un Babylon plin de șlapi, picioare prăfuite până la jumatatea tibiilor, jeanși jegoși, mărgele dubioase, dreadlocks infecte, jongleurs plini de stângacie, înghițitori de flăcări și de puli într-o șoricărie greu de imaginat.
Rechiziționăm o masă de patru locuri, ne dezbracăm de jachetele noastre grele de motocicliști pe care le așezăm, fiecare, pe spătarul scaunului pe care a pus stăpânire ușurați că ziua, în sfârșit, se încheie cu bine. Rânjetele noastre satisfăcute trădau o mulțumire greu de ignorat. Eram tare mândri de actele noastre de “vitejie”. Ruse, Balchick, Krapets și acum Vama Veche. Krapets, penultima noastră oprire, fusese chiar o surpiză plăcută pentru toți și acum ne savuram izbânda de a fi traversat întregi Bulgaria. Apare un tip sictirit pe care (chiar și fără să se recomande) îl recunoaștem ca pe o autoritate, ne înmânează meniurile ca un dealer la masa de blackjack și dispare iute la masa vecină. Ce să fie? Hepatita A, B sau C? Salmonella? Dizenterie? O mică toxinfecție alimentară, de sezon, cu mămăliguță? Optez pentru un bulz și o cola. Pizda mă-sii, cu zahăr să fie că doar sunt biker, nu?
44, 50, 43… La masa noastră se regăseau 137 de ani de experiență de viață fără câteva luni, două mariaje cu acte și câteva…pe dracu câteva, multe aventuri cu femei, majoritatea fericit de măritate iar acest fapt nu a trecut deloc neobservat. Sev, good job, my restless friend, carry on…
În mod clar atrăsesem atenția câtorva domnișoare din jurul nostru și susțin asta pentru că cel puțin trei perechi de ochi de la masa vecină erau ațintiți pe noi, locked-on ca niște misile cu “infrared homing” de ultimă generație, iar ei erau clar însoțiți de gesturi pline de cochetărie feminină, cum ar fi trecutul mâinilor prin păr, zâmbete ștrengărești sau mângâiatul pulpelor pe interior, absolut “casual”… the usual works, nimic ostentativ, dar care nu prea lasă loc de intrebări, zic eu, indiferent cât de aerian sau de neatent ai fi ca bărbat. “Gentlemen –rostesc eu cu glas coborât– cred că ne-am ales cu niște fani. Sev, pentru că tu ești liber de sarcini și cu mai multă experiență la vânătoare de fazani tot ce trebuie să faci e să te răsucești și să le dai un bună ziua. Nu cred că te mai vedem până mâine. Good hunting”. Sev se răsucește, le zâmbește, se sucește la loc apoi aproape că-i citesc momentul de cumpănă. Nu durează mult și-mi spune:
-“Normal că le-am atras atenția. Păi hai să-ți explic printr-o analogie. Știi cine ești tu? Ce reprezinți tu pentru ele? Tu ești Zinedine Zidane. Nu mai poți performa ca acum 15-20 ani când dădeai gol după gol; e adevărat, acum porți cu mândrie pe frunte laurii muncii tale, ești faimos, ești înstărit, ești matur, iar cluburile mari se bat pe tine dar nu ca să te arunce în teren, ci pentru palmaresul tău. Te vor pentru că ești cineva, marele și celebrul Zinedine Zidane. Așa și domnișoarele de la masa din spate. Te vor pentru că s-au uitat la tine, nu arăți rău, ai părul albit pe ici pe colo, ai coborât de pe o motocicletă mare, ai haine, ceas, ținută, portofel, presupun că nu te sperii când auzi “vreau la Nisa”, nu faci diaree când îți zice “pisi, am văzut o geantă”, știi să duci o conversație, cunoști vinurile, … mai dai și ceva goluri… nu ca la 20 de ani… dar nici cu viagra nu te-am auzit să umbli. Încă. Dai 4 minute din cur și te-a luat somnul. Deci, ești material interesant. Te vor pentru astea deși în sinea lor, cu toatele, visează la armăsarul de 20, la atacantul proaspăt adus de la juniori și care dă gol după gol 4 ore fără să transpire până ce-și pierd cunoștința. Tipu intră la vestiar apucă o găleată cu apă rece pe care le-o deșartă în cap apoi își reia treaba exact de unde a lăsat-o. Puștii nu au bani nici să treacă strada, n-au nicio experiență de viață, majoritatea se face de râs la întrunirile balck tie, nexam cultură generală, superficiali până la Dzeu…sunt praf… dar au vlagă în ei. Tu ești Zizou.”
-“Deci, nu mă doresc pentru că aș fi un bărbat bine? Baise-moi, je suis Zizou! apoi m-am schimbat poziția pe scaun și mi-am auzit genunchii trosnind în șoaptă…
Merci beaucoup, Sev…
