Septembrie 1980. Show-ul internațional de biciclete și de motociclete de la Koln, Intermot, și-a deschis porțile iar petrol-heads din întreaga lume curg valuri-valuri curioși să vadă cu ochii lor minunile anunțate de presă, cică scăpate “pe surse” încă din Ianuarie. Fierbeau nu alta. “Nimic nu va mai fi ca înainte”, “Anii 80 vor fi anii viitorului”, “Nicio motocicletă nu va mai fi relevantă dacă nu-și va reinventa întreaga clasa odată cu apariția ei, iar asta urma să se-ntâmple la Koln” trâmbițau apocaliptic toate publicațiile și oamenii se călcau pe bombeuri să fie martori la facerea viitorului. Nimănui nu-i păsa că-n anul respectiv ninsese în Florida, că Franța mai detonase o încărcătură nucleară în Atolul Mururoa, că Tito tocma ce fusese înmormântat sau că CNN debutase pe piata media, toți se îmbulzeau în fabrica de vise ca antilopele Gnu în Marea Migrație…

Japonezii s-au prezentat, in corpore, pregătiți cu de toate, adică cu prosoape, tacâmuri, servicii de masă, colaci, batiste, lumânări, colivă și popă, convinși fiind că la show-ul ăsta își vor desființa forever and ever, amen competitorii europeni și americani, ăia puținii care mai rămăseseră cât de cât pe picioarele lor și, pe bună dreptate, chiar aveau de ce să se bucure; englezii, good old chaps, fuseseră spulberați deja, Norton-ului i se făcea necropsia, lui BSA i se uscaseră florile în urnă, Triumph tușea și scuipa sânge, doar italienii de la Benelli, Moto Guzzi și Ducati și nemții de la BMW ce mai zvâcneau în front, dar nu pentru multă vreme, asiaticii convinși fiind că era o chestiune de câteva luni până urmau să doboare și ultimele buzunare de rezistență. Banzai! Lineup-ul nipon era unul de vise rele pentru competitori; Honda venise cu CBX, CB400T, CX500A, CX500B,GL1100 Gold Wing și GL1100 Innerstate Gold Wing, Kawasaki se umfla în pene cu KZ1300-A2, Z250C, Z650 și cu sportiva Z650SR, iar Yamaha se spărgea în bășini cu XJ650, XS 400, XS400SE, XS400 Special și cu XS650.

Suzuki, singurul, a adus cu el doar trei modele: GS550L, GS750E și GS750. Sau cel puțin așa credeau cu toții până ce n-a scos asul din mânecă, și încă ce mai as, frate: Suzuki Katana. Șoc și groază în taberele tuturora, inclusiv în cea niponă. Pe toți i-a apucat cufureala de nervi. Cred că atunci au căzut multe capete de directori, s-a lăsat cu seppuku în masă și cu prăbușiri în dizgrație pentru câteva generații la rând. Cum de a fost posibilă o asemenea mișcare? Trădare. Când, la finele anilor 70, Suzuki și-a propus să reinventeze motocicleta de performanță, acesta a făcut un pas fără de precedent în industria japoneză angajându-și un outsider, și nu oricare, ci unul european pe deasupra, firma germană “Target Design”. Dublă trădare!

-Kawakami-San (Yato Katsamura, executivul de la departamentul de Marketing se repezi aruncându-se în genunchi la picioarele boss-ului de la Yamaha, cu capul plecat și cu un cuțit elvețian multifuncțional ridicat deasupra capului), vă rog să nu vă tulburați pacea și sănătatea supărându-vă pe netrebnicia celor de la Suzuki. Eu, personal, v-am dezamăgit așa că, vă implor, lăsați-mă să-mi repar onoarea, însă nu înainte să vă anunț că tocmai ce am semnat cu Broccoli-San, boss-ul seriei James Bond, ca două dintre glorioasele Dvs modele, XT500 și XJ650 să apară în următoarele două producții; XT500 la anul, iar XJ650 în 1983. Genichi Kawakami privi fără expresie la Yato Katsamura și abia stăpânindu-și furia întrebă cu glas ferm: -Cuțitașul ăsta este aparte, văd cumva și un desfăcător de sticle de vin? Yato Katsamura își aduse mâinile în dreptul ochilor, studie briceagul preț de o secundă apoi îl ridică la loc deasupra capului racnind cu lacrimi în ochi -Hai, Kawakami-San, vederea Dvs este ca de șoim. Pe lângă lamă, are desfăcător de vin, o pensetă pentru sprâncene, o scobitoare de plastic, un patent pliabil, inbus-uri torx de la 3 la 6 și o unghieră!… Nu o să insist pe ceea ce a urmat în standul expozițional al lui Yamaha și o să mă concentrez un pic pe revoluția pe care Suzuki o pornise cu ocazia Salonului de la Koln.

Katana. O splendoare de motocicletă. Farul era pătrățos, “Nasul” ei îi era împins către înainte, rezervorul era atipic față de tot ceea ce se propusese până atunci și atent desenat astfel încât să încorporeze șeaua care, emulându-i forma de capăt, plonja agresiv către spatele ușor săltat al motocicletei, și iarăși o chestie nemaivăzută, stopul era complet ascuns privirii din lateral. Importanța pasului făcut nu poate fi trecută deloc cu vederea pentru că, dacă până atunci, motocicletele aveau cu toatele faruri rotunde, șei drepte, rezervoare distincte, complet separate de ansamblu și măști din plastic înapoia și-n lateralele motoarelor propuse doar de amorul artei, KATANA propunea integrarea funcției și design-ului într-un concept unitar accentul punându-se exclusiv pe aerodinamică. În fapt, Katana a fost unul dintre primele modele de serie testate în mod repetat într-unul dintre tunelurile de vânt din Italia. Cred că ți-e clar că mai toate motocicletele apărute ulterior Katanei s-au inspirat din designul ei, nu? You better believe it. Și acum dacă te uiți la ea ți se pare futuristă, darămite în 1980… Era un OZN… hmmm…

La vederea modelului adus de Suzuki, BMW s-a pus pe făcut cruci gândindu-se că “fuck it”, ei oricum produc autoturisme… asta, desigur, dacă între timp nu se va trezi vreun gălbejit să-i elimine și de la masa aia cu vreo arătare la fel de avangardistă, dar de data asta pe patru roți. Verdamt, într-adevăr, decada 8 părea că aparține asiaticilor. Priveau cu o ușoară neîncredere la cele trei modele aflate deja în producție și pe care le propuneau ca alternativă la “tocătoarele de orez”, adică la R45, la R100 și la R100RT, regretând în sinea lor, probabil, că nu s-au gândit mai înainte să fi apelat la o casă de design, străină. “Scheisse! Și unde mai pui că responsabil pentru nenorocire e Hans Muth, ex-chief of styling de la BMW! Sabotage!”…

-Ahm.. Herr Gunther, tut mir leid aber, ați uitat că noi NU am adus doar trei modele la Salonul ăsta? La ediția asta inaugurăm un al patrulea, pe R80 G/S

-Ah, so, richtig… der R80 Gelande Strasse (off-road/on-road). Hans, nu-ș ce pula mea ați băut voi când ați venit la mine cu desenele voastre, dar eu cu siguranță nu mă mai ating de Marillenschnapps pentru că din cauza lui tind să vă aprob toate tâmpeniile. Cu struțo-cămila aia vrei să supraviețuim masacrului japonez? Nu vezi că bulangii ăștia mici au tranformat blajinul nostru Koln în Iwo-Jima? Șterg cu noi pe jos. Unde căcat mi-am dosit sticla de VAT 69? Azi simt nevoia să sărbătoresc la greu … și Gunther dispăru cu umerii lăsați în spatele unui paravan. În boxe, peste hărmălaia generală răsuna nepăsător și cu ecou “Off the Wall“ al lui Michael Jackson…

………………………………………………………………………………………………

Undeva, în Wimblendon, un puști de 14 ani stătea în cur pe iarbă, lingea pe ascuns o bere lângă țigara palmată și răsfoia cu mare atenție o revistă cu motociclete.

-Charlie! Charlie Boorman! Nu mă face să vin la tine. Închide tranzistorul ăla, lasă revista și hai la masă acum!

-Yeah, mum! Băiatul se ridică, își scutură turul pantalonilor, mai trase un ultim fum apoi stinse țigara îndesând-o pe gâtul sticlei și, cu pași indiferenți porni spre casă. În spatele lui, pe revista rămasă deschisă se lăbărța o ciudățenie cum nimeni nu mai văzu vreodată. Nici scrambler, nici de stradă…

-Oh, și vezi cum scapi de damful de țigară că dacă te miroase tac-tu o să-ți înroșească bucile! Nu știu ce s-o alege de tine mai târziu în viață. Așa-mi trebuie dacă mi-au plăcut golanii… se lamenta ea mai departe din bucătăria casei