Am început job-ul ca ajutor de bucătar. Mă rog, nu e chiar un job pentru că nu sunt deloc plătit pentru asta. Chiar și așa, îmi place de mor, de ce să mă ascund după deget, în special programul care este extrem de lax, adică de joi până duminică. Mă-ngrijesc să mă prezint în timp la ora stabilită de către chef, îmi prezint salamu-aalekum-urile de rigoare, cobor la vestiar unde mă îmbrac în uniforma mea neagră de ninja, îmi rostesc mantra de chef privind în gol în timp ce-mi leg șorțul, fac un pipi, mă spăl pe mâini și urc în bucătărie… :))) … Mint! Mă spăl pe mâini și apoi fac pipi. :)))) … I’m just messing with ya! Nu, stai liniștit, abia de fac pipi în locuri publice, darămite altele mai grave de atât, și asta pentru că am o mică obsesie legată de igienă. La capitolul âsta sunt un freak luat ca din manualele de specialitate.

Localul se numără între primele zece din capitala țării ăsteia minunate, sau cel puțin așa am citit prin publicațiile de specialitate, și este chic foc, jos pălăria. E o vilă în stil neoclasic de sfârșit de secol XIX, renovată de la A la Z însă cu un interior complet surprinzător. Nimic din ceea ce ți-ar da de bănuit exteriorul ei nu te pregătește pentru ceea ce te va întâmpina odată ce i-ai trecut pragul. Cum să-ți explic mai bine?…hmmm… Dacă Tipătescu al lui Caragiale și-ar fi tras-o ca nebunul într-o super orgie cu Gustave Eiffel, Mama Natură (adică Mother Earth, nu țâțoasa aia de la TV) și c-un MacBook Pro, ei bine, bastardul rezultat ar fi interiorul localului cu pricina; Betoane, fier, lemn, cupru, inox și plante în recipiente înalte din acelea pe care ți le-ai imagina doar în laboratorul vreunui savant nebun din perioada Victoriană, asta te așteaptă. Și tablouri de tăt felulul de jur-împrejur. Nu-i pentru orișicine pentru că o arde artsy-fartsy și ca să te dau complet pe spate, la subsol are un chill-lounge chiaro-oscuro iar la etaj are o scenă de teatru cu scaune pentru public cu tot. A?! Ce zici de asta? Nu-i așea că te-am spart? E un decor industrial-art-deco-nature-aware-chic. Cam așa l-aș descrie în câteva cuvinte. Și asta nu e tot; e cu circuit închis. Adecătelea, bagi abonament lunar și halești la liber câtă vreme e deschis, mai precis de vineri până duminică, iar dacă e să socotești în bani, nu-i deloc scump. Unde mai pui că te poți pierde în ochii iubitei departe de gura lumii și într-un ambient controlat din toate punctele de vedere, al discreției, al confortului și al serviciilor, și mai cu seamă acum, inclusiv din punct de vedere termic. It’s a winner!

Bucătăria este cochetă, bine dotată, inteligent desenată, ergonomică iar colectivul de acolo este exact pe gustul meu, adică mișto… Asta dacă nu-l socotesc pe puliflici ăla care, en visite pe la noi, mi-a întors stomacul pe dos în primele zece minute de prezență prin autosuficiența în care realmente se îneca… (și nici nu era greu în condițiile în care se urca pe scaun ca să privească prin gaura cheii)… dobândită, pesemne, ca urmare a absolvirii unui curs de bucătar, același, dealtfel, pe care o să-l termin și eu nițel mai încolo. Îți jur, un omuleț mai grețos rar mi-a fost dat să cunosc… Mă rog, îl bag în mă-sa cu cei 7 ani ai săi petrecuți în grajd și am să trec la altele mai plăcute… Revin, bucătăria în care lucrez eu, cei trei colegi ai mei și cei doi sau trei chefi rezidenți nu este una oarecare, pas du tout moncher, ci mai degrabă aș descrie-o ca pe un “atelier de vise gastrice”. Totul e lună, nene, orice atinge altă suprafață decât cea desemnată preparării zboară direct la gunoi, curățenia este religie de stat iar Chef Turculeț este Episcopul nostru. Avem un meniu săptămânal însă, la cererea chef-ului ne putem da frâu liber imaginației după cum poftim. Fusion, clasic, etnic… go for it. Ai cu ce? Fă-o să gustăm. Realmente este o plăcere să ne facem de cap cu toate ingredientele (unele puse la dispoziție de către chef) altele pe care le aducem noi în cantități mici cât să experimentăm vreun preparat nou, și asta în numele artei umplerii de maț. Acolo, sub oalele, în tigăile, pe mesele curate-bec nu se gătesc preparate; acolo se plămădește dragoste. I fuckin’ love it to bits…

…și dacă tot am pomenit de dragoste, azi mi-am iubit fetele cu…

cotlete de miel cu salată de varză roșie în oțet și cartofi confit.

haidi pa