Trecerea dintre ani e momentul cel mai potrivit să-ți faci promisiuni de tot felul, și-ntotdeauna o faci în stil mare; “La anul voi fi mai bun cu toată lumea, voi mânca ubersănătos, voi salva omenirea, sigur slăbesc 20 de kilograme și o să arăt ca un milion de euro, apoi o s-o crăcesc pe Ana de la Resurse Umane chiar pe biroul șefului ca să-i arăt eu lui who’s the boss“… Te-ai prins, nu? Ceva de gen. Crezi că eu fac vreo excepție? Și eu îmi propun ținte, în fapt, e una din activitățile mele favorite, însă îți spun cu toată sinceritatea că sunt un ticălos egocentrist și superficial așa că așteaptă-te la ce e mai rău din partea mea. Cineva de prin partea Deltei mi-a spus cândva ceva ce n-am să uit cât oi trăi pentru că a fost absolut magistral: “Știi cum se urează la Lipoveni când se naște un băiat? … îți spun eu: Pizdă și bani. Bineînțeles, dacă e fată se va adapta urarea la: Pulă și bani“. Nu știu dacă a adevărat, însă dacă lucrurile stau chiar așa, apăi frate, oamenii ăia, jos pălăria, sunt singurii care au descifrat cu adevarat tainele ADN-ului firii umane. Atenție, însă, la rânduirea cuvintelor: mai întâi sexul, apoi mijloacele facilitatoare de mai mult sex. Deci, dopamină și banii necesari s-o cumperi. Mai scurt și mai la obiect nu cred că se poate. Impresionant. Am ținut-o minte pentru că merită.

Cu urarea amintită-n gând am trecut pragul dintre ani. Nu vreau să fiu mai bun cu toată lumea (și nu pentru c-aș fi vreun mizantrop, ci pentru că -am tras eu concluzia de mai de multicel- nu toată lumea merită efortul), nu dau eu ficatul de gâscă pentru câteva minute în plus pe lumea asta -vorba lu’ Freddie: “who wants to live forever?”, fuck that- nu, nu mi-am propus să salvez omenirea din simplul motiv că, sincer, nici n-aș ști de unde să-ncep, de slabit am slăbit, oho, chiar mai mult de 20 de kg, de arătat, eu zic c-arăt cam de 1474,99 de euro -ceea ce, e limpede, e mai puțin de un milion dar pe de altă parte e mai mult decât zero, nu?- apoi, ca să-nchei -și țin să subliniez acest lucru- eu nu cunosc nicio “Ană de la Resurse Umane” și n-am un șef pe biroul căruia s-o crăcesc. În timp ce 2016 își scuipa ultima secundă eu visam dopamină cu vagoanele. Atotcuprinzător. Când i-am povestit soției ce mi-am propus a cam luat-o cu frisoane pentru că știe mai bine ca oricare altul că-n dicționarul meu la “dopamină”, tronează următoarea explicație: “motocicletă/e, eventuale noi achiziții de motociclete, fierătanii de toate națiile adoptate impromptu… dar ce ar fi nou? Câteodată, cred că și-ar fi dorit să mă fi dat în vânt, ca toți ceilalți, după banala pizdă… Nu zic că sunt vreun specimen bizar și complet imun la compatrioatele mele extrem de atrăgătoare însă, din păcate pentru dânsele, în opinia mea fetițele din oțel le bat la cururile goale pe cele din carne și oase când vine vorba de sex appeal. Sorry, gals!

Care pizda mă-sii ar avea tupeul să se pună cu italiancele astea? Sunt chiar curios să aflu.

Sau cu nemțoaicele astea?… Fâs, hai noroc dacă vă trece prin cap să-ncercați… Economisiți-vă puterile pentru că răspunsul e “no fuckin’ chance” și știți de ce?… Folosiți-vă imaginația.

Am să revin la ce mi-am propus la trecerea dintre ani; una dintre chestii a fost să-mi trimit RnineT-ul la mani-pedi, la pus pe moațe, la masaj și alte alea, chestie pe care am și rezolvat-o parțial achiziționându-mi rapid niște accesorii pe care i le voi monta imediat ce vor fi intrat pe mâinile mele. La primăvară va ieși pe strasse ca o piți, echipată to kill de la Rizoma și Wnderlich așa că, yoo-hoo! … ferea, bitches!…

Cam ca-n poza de mai sus, minus partea din spate… A doua dorință a fost, exact cum bănuia, corect dealtfel, nevastă-mea, o achiziție nouă: să-mi completez flotila c-un tourer. Nu se poate călători confortabil pe distanțe lungi cu un cafe, no Sir, așa că și început să palpez piața în căutare de așa ceva. Va fi o alegere destul de simplă. Nu mă mai las distras de alte fufe metalice, ca altădată, și te anunț de pe acum că voi ținti fix la “the ultimate machine”. Un clișeu, știu, dar asta n-a omorât niciodată pe careva. Nu mă costă nimic, deocamdată, dar nu contează pentru că nimic și nimeni nu te-mpiedică să visezi, n’est pas? Lucrurile întotdeauna se cumpără când n-ai banii necesari. A treia dorință… mă rog, nu trebuie să le afli chiar pe toate dar îți pot spune ca la asta am gândit lipovenește… pentru că până la capăt sunt și eu bărbat…

Baftă tuturor în 2017.