Nu știu cum e pe la tine, dar la mine în bucătărie se dansează cu muzica dată pe maxim… și am o consolă serioasă, nu glumă. Cuplez DAP-ul, aleg un album din lista generoasă (de regulă ceva cât de cât legat de originea preparatului vizat) și-i bag forță fără nicio greață. Dau din cur, fac piruete, gesticulez dramatic, încerc moonwalk-uri “obosite”, fac bufonerii fără oprire spre amuzamentul celor mici care sfârșesc prin a mi se alătura în joc. Cu cât mă mișc mai aiurea, cu atât mai bine, nimănui nu-i pasă de imagine. De ce fac asta? Pentru că ajută enorm la gust, zic eu. Am constatat ca buna dispoziție imprimă un al șaselea gust preparatelor. Cred că-i dragostea. Astăzi am dansat pe Max Raabe, unul dintre favoritii mei, pentru că sub ochi (și pe tocătorul VERDE!!!- Multumesc Chef Turculet) priveam la o varză. O varză? German dish, naturlich!… Bacon- check! Ceapă, unt, piper, sare, stock de legume, vin alb? De 6 ori Check! Simplu… Am tocat-o mărunt, hop în tigaie cu ea, unt și ulei, sfrrr nitel… vin, stock… separat am tras baconul cu ceapă, le-am combinat, am adăugat un sos de roșii pentru un extra UMAMI, sare, piper boabe, cimbru, dafin și doi cătei de usturoi apoi hop la cuptor la temperatură mică ca s-o scad. Pute-n casa mea de lingi clanța de foame… mă doare stomacul, îți jur…

Lângă varză o să servesc doi piepți de rață pe care o să-i trag rapid în tigaie și pe care o să-i așez peste varza din cuptor în ultimele 10 minute. Până atunci, însă, stau pe tocător și ascultă muzică cu mine…

Tre’ să bag rapid un dumicat în gură pentru simt că m-apucă cu leșin…

Haidi pa

UPDATE:

Am gustat varza și dacă-n seara asta nu “mă premiază” pentru calitatea mâncării chiar nu știu pentru ce altceva aș mai merita.