Abia astăzi am descoperit și eu câtă dreptate au francezii când, graseind zâmbitori, îți fut una peste bot cu zicala asta de rămai mut. Odiseea înlocuirii celor 12 bujii s-a încheiat acum, la… cât naiba a trecut de când m-am apucat de ea? Parc-a trecut o eternitate, zău dacă te mint… și chiar nu-mi mai pasă; ideea e că am reușit s-o fac de unul singur. A fost de vise rele, nene. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că o întreprindere atât de banală (și, în definitiv, acceptată de mai toți ca fiind una de rutină) cum ar fi schimbatul bujiilor avea să se transforme într-o bătălie între un muritor de rând și o dihanie mecanică de proporții epice. Da, un soi de David și Goliath 3.6… litri…  Anyfuck, ce a fost mai greu a trecut iar, așa cum îți și spuneam, abia acum câteva ore am întins brațul și am eliberat cheia de bujii din strânsoarea pumnului precum un hip-hoper care dă drumul microfonului să cadă pe scenă. Take dat, biatch! Am tras cu dispreț un scuipat triumfător apoi m-am îndepărtat legănându-mă, nu ca hip-hopper-ii, cu mâna la prohab, ci ca unul de 42 de ani, cu mâna la șale, rupt de la atâtea ridică-te/coboară-te/ apleacă-te/apasă-te/trage-te/împinge-te într-un atelier spațios și rece. Lucrarea asta mi-a pus la-ncercare, nu nervii, ci însăși credința în bunul Dzeu.

Ca să recapitulez, am să trec în revistă ce-mi propusesem de la lucrare înainte să mă apuc de ea:

Misiune 1 – Schimb ulei motor. Ha! Ce să spun, am mai făcut-o de atâtea și atâtea ori încât n-aveam nicio grijă. Ceea ce scăpasem din socoteală era, însă, că n-o făcusem (personal) niciodată la vehiculul în cauză. Ca să schimb uleiul trebuia să scot mai întâi bușoanele de golire. Da. am două. Ca să umblu la bușoane am desfăcut la scuturi și la șuruburi de mi-a ieșit pe nas. Apoi prima surpriză: bușoanele erau atât de înțepenite și atât de înghesuite în motor încât s-au șficuit la tentativele mele repetate de a le desface și nu s-au lăsat scoase cu nimic, indiferent de sculele la care am apelat. Chiar și cu cele cică “specializate” în scos șuruburi înțepenite… Amândouă șuruburile rânjeau, chiar și așa damblagite, la mine! Nu mai exista o cale de întoarcere, trebuia să merg mai departe și știam exact ce presupune asta dar cum nu m-a lăsat inima s-o fac cu mâna mea, am apelat la unul dintre prietenii mei buni. Mă refer la metoda de extracție old-school: cu dalta și barosul. Țin să menționez că am făcut o ușoară gastrită în ziua respectivă. Apoi, desigur că a trebuit să cumpăr amândouă bușoanele de la producător. Odată cu uleiul, firește, se înlocuiește și filtrul. În cazul meu: filtrele. Da, sunt două la număr. Rahat pe băț; filtrele erau la fel de înghesuite și la fel de înțepenite ca și bușoanele de mai înainte. Ca să le scot aveam nevoie de o cheie pentru filtre mică, fină și robustă, sculă pe care, natural, n-o posedam în portofoliu. Cumpăr-o și p-aia. Unul dintre filtre s-a lăsat înlocuit rapid. Al doilea, însă, a cerut să-nlătur din calea lui o grămadă de piese ca s-ajung la dânsul și na cum m-am ales c-o altă mândrețe de movilă constituită din conducte, piese și șuruburi, crescută frumos pe podea lângă prima. Rezultat: Operațiune încheiată cu succes. Prețul plătit: timp irosit căcălău, cca 200 milioane de neuroni pierdute-n luptă, mozoleală cât cuprinde, ceva bani, vreo două degete zdrelite, încredere în propriile puteri ușor șifonată, o mână de fire de păr alb în plus, o pereche de blugi sfârșită în ulei, circa trei-patru tricouri pătate bine și câteva șuruburi de înlocuit. Câștig: Experiență, condiție fizică, o evaluare a stării tehnice făcută în detaliu și cunoașterea mai bună a principiilor de funcționare a propriului vehicul. Concluzie: No problem, no regrets. Aș mai repeta-o.

Misiune 2- Înlocuire bujii. Ha, ha, ha… Bujii? Un că-cat. Ce să spun, mare brânză să înlocuiești 1..2..3…4…5…6…?…10?…11?..12?.. What the fuck! 12 ?!!! Păi și unde sunt, ia să văd… cum plm le scot eu de acolo? Citesc în manualele de acasă, descarc altele de pe net, mă documentez la greu, caut disperat pe youtube, citesc o grămadă de prostii de pe forumuri iar în câteva zile tabloul lucrării a fost aproape întregit. Zic aproape pentru că aveam proceduri doar pentru 9 dintre cele 12 bujii dispuse câte trei în patru locații. Am scos bara spate, finalele, am desfăcut o căruță de alte piese mai mici sau mai mari, anexe motor, cutii filtre de aer etc și după ce m-am avântat eu să înlocuiesc primele trei bujii am constatat că situația evolua rapid de la nasol la maro-cacao: și fișele se cereau înlocuite urgent. Altă comandă de piese, alți bani, altă distracție. Cum am intrat în posesia lor se leagă-ntr-o poveste ușor bizară, tipică mie, despre care însă am să pomenesc altă dată. Mă rog… Revin la povestea de față… Am ieșit de sub mașină și când am ridicat capota încercând să urmăresc traseul fișelor m-a luat instant o diaree; Abia atunci am realizat în ce căcat m-am băgat… Și, îți jur, nici măcar în acel moment încă n-aveam nici cea mai mică idee despre ce avea să urmeze. Dacă primele 9 bujii au fost cumplite, află că înlocuirea ultimelor trei a fost căcarea lumii în 14 acte cu orchestră și cor mai ceva ca-n Nabucco. Pentru ultimele 3 mi-am comandat o sculă (dedicată mărcii) pentru înlocuitul bujiilor pentru că cele folosite până atunci erau complet inutile. Mișto rău a fost că după ce aceasta mi-a fost livrată (circa 2 săptămâni mai târziu) și am desfăcut-o din cutie, am rămas ca trăznit: scula-mi era oarecum familiară… Parcă mai văzusem pe undeva ciudățenia aia articulată și firavă. Cu ea în mână m-am dus glonț la trusa de chei a mașinii și acolo mi-am tras două palme. Nici într-o sută de ani nu m-aș fi prins că numai cu tâmpenia aia se pot extrage bujiile de pe partea dreaptă-sus. Ever. Mă rog, acum am două scule identice. Cu ocazia examinării mai pe-ndelete a trusei am constatat că printre sculele absolut firești trona și o cheie imbus de 5, ca de la Ikea. Hmmm, ce pizda mă-sii faci cu așa ceva la mașina asta? Îhâ, stai că-ți zic io… cu imbusul de 5 desfaci două din cele 8 șuruburi ale capacului de tacheți care ascunde ultimele trei bujii, arză-l-ar focu’ pe ăla care a coclit asemenea soluție tehnică… Prezența în trusă a cheii de bujii precum și a celei imbus 5 îmi sugerează că fabricantul și-a imaginat că lucrarea de care vă tot vorbesc este una “banală” și “de rutină”, nu? Apăi cum pula calului să fie banală și de rutină când eu am desfăcut la piese de o să-mi ia circa o săptămână să le pun la loc? Numai un dement s-ar înhăma de bunăvoie la așa ceva… Rezultat: Operațiunea “bujii schimbate” încheiată cu succes. Prețul plătit: enorm de mult timp irosit , 1 miliard de neuroni însângerați, mozoleală și bătături fără număr, bani…cine le mai ține socoteală, 12 degete zdrelite, spirit frânt, câte o mână de fire de păr alb în plus/zi. Câștig: Experiență enormă, condiție fizică așișderea, o evaluare a stării tehnice făcută în detaliu și cunoașterea mai bună a principiilor de funcționare a propriului vehicul, reputație pe măsura faptelor de vitejie. Concluzie: N-aș mai repeta-o mai devreme de 10 ani…

Misiune 3- Înlocuit fișe… încă-n derulare însă concluzia de final o pot trage încă de pe acum: Oribil și traumatizant. Never ever again!!!

haidi pa…