Intinderea de culoarea lapiz lazuli-ului îneacă nestingherită orizontul indiferent unde mi-aș aținti privirile. Toți ceilalți dorm duși și mă aflu singur la prova, în bătaia vântului aparent, întins pe plasa catamaranului c-o cană de cafea lângă mine și c-o țigară aprinsă în colțul gurii. Wow! Mă zgâiesc la soare și trag concluzia că e ceva ce trebuie…

Omorfi Ellada. Frumoasa Elada. Am părăsit Bucureștiul vineri, pe la 12:45, îmbarcați într-o limuzină ticsită la propriu cu toate cele necesare călătoriei după noi. Ca opțiune de deplasare mașina respectivă ar fi fost o alegere cel puțin bizară pentru oricare altul cu scaun la cap dar credeți că  nouă ne-a păsat prea tare? Dimpotrivă, doar…