Hit it…
Much better… E mai complicat decât mi-am imaginat. Corecție. E mai greu. Da, e mai greu la propriu. Adică, cea mai ușurică piesă are 200 grame (un pivot) și ea vine înșurubată la un capăt (și cu soru-sa la celălat capăt) pe o țeavă scurtuță din oțel, cam de 2-3 kilograme și tot ansamblul vine prins excentric (ca o articulație) pe o bartai măciuca de bară din oțel lungă de peste 1 metru și 30 (bară plină) prevăzută cu alți doi pivoți și c-un amortizor de direcție pe deasupra, iar toată daravela însumată în kilograme se duce frumușez înspre 10-15kg… sau mă-nșeală fizicul meu astenic? Mă rog, hai să zicem că nu-i așa de cumplit, dar dacă piesele aflate în discuție n-au mai fost unse sau deșurubate cu anii și acum zac sudate în gâlme masive de rugină îmbârligate unele printre altele, jos, sub mașina ridicată pe capre, iar tu stai pe spate și-ncerci să le scoți cu două scobitori de chei întrebându-te din secundă în secundă dacă e cazul să dai bir cu fugiții de sub motor la cel mai mic scârț… bleah, atunci toată distracția se tranformă în coșmar.
Frate, dă-i cu spray degripant, dă-i cu barosul, mai dă înc-odată cu spray și mai aplică-i câteva lovituri de baros peste ochi… și tot nimic. Musai trebuie să-mi trag curent trifazic la atelier pentru că mă lasă nervii. Trec pe ciocane de impact pneumatice. Nu mai merge cu sculele de mână sau electrice pe 220 pentru că sunt niște biete fâsuri când ai de-nfruntat asemenea dihănii metalice. Dacă intra careva azi peste mine și m-ar fi surprins cocoțat pe trei chei înădite una-ntr-alta hâțânându-mă ca dobitocul în sus și-n jos, murdar ca un drac, ca să desfac un nenorocit de șurub înecat în rugină, bate-l-ar Dzeu să-l bată că mi-a mâncat sufletul, și-ar fi făcut cruce și ar fi făcut cale-ntoarsă imediat. Apoi, am descoperit că cea mai mare cheie din atelierul meu e una de 32 (iar când te gândești că au existat timpuri când consideram că e chiar prea mult pentru nevoile mele) așa că era chiar subnutrită rău pe lângă piulița pe care visam s-o desfac ca s-ajung la pivoții superiori și inferiori… Criminal, vă zic. Deci m-am dus la război cu dej’tu-n cur. Inspirație…da, de inspirație am nevoie… Fuck you, bring on the drones, boys!
https://www.youtube.com/watch?v=oW_7XBrDBAA
Te-am găsit! Stairways to Heaven. Play…am glisat rapid la 5:54 și am dat la maxim. Am pus mâna pe flex, m-am apropiat încet de pivoții ăia bulangii c-un rânjet de dement care ar fi băgat groaza în oricine, mi-am pus ochelarii de protecție pe nas c-un gest dramatic și-n secunda doi căcam flăcări de peste tot mai ceva ca dragonul lui Khaleesi urlând de fericire din toți bojocii că-i fac ferfeniță. Victorie! Led Zeppelin nu m-a lăsat niciodată la greu. I-am scos! Parțial. Restul de pivot rămas în brațul casetei de direcție a căzut după două lovituri de baros. Fâs… să-l fută câinii. Am desfăcut bucăți tot subansamblul direcției cu ajutorul menghinei și a arzătorului cu gaz… și cu multă transpirație, desigur.
Apoi m-am concentrat pe bara de torsiune, un alt animal din fier plin, care era și ea muci, plină de rugină și arăta ca dracu. Alte șuruburi, altă distracție. Trage, împunge, înjură, fute-le Dzeii, dă cu spray, iar atârnă-te ca maimuța de ele, icnește, răsuflă greu și victorie. Am extras-o cu tot cu suporții laterali apoi am prins-o de menghină și am slefuit-o, degresat-o și vopsit-o iar acum arată ca nouă. Yes! Poze n-am avut cum să fac pentru că eram năclăit de unsoare și de jeg dar luni promit să urc pe pagină cât mai multe. Problema mea e că acum toată direcția arată ca nouă iar foile de arc arată ca dracu și mă găndesc serios să desfac mai departe și arcurile ca să le curaț și să le vopsesc ca pe restul… Wow… Dac-o țin tot așa o să ajung să dau jos și motorul. Trebuie să opresc schizoidul din mine înainte să preia complet controlul. Până la capăt n-a fost o zi chiar atât de rea. Acum beau un pic de Jack Daniels Single Barrel și ronțăi o arahidă plină de sare…
