Dacă n-ați și aflat-o deja, Ladies and Gents, vă anunț c-a debutat Colecția Toamnă-Iarnă de flegme și scuipați în trafic între motocicliști și șoferii cu telefoanele la urechi. Minunat! Am avut un drum la bancă, și cu ce Doamne iartă-Mă  să ies pe străzile patriei la debutul noului an școlar la nivel național dacă nu cu motocicleta, așa că iată-mă, ca un fluturaș, cum ies eu pe ușă “squid style” (adică mai pe românește, ca un pui belit) și cu casca în mână. Dar cu ochelarii pe nas, ce căcat, că doar am nevoie și de protecție, nu? Ies pe stradă plin de “confidens”. E liber. Ce bine!. Mă asigur stânga-dreapta, șoseaua e goală, virez la stânga cu inima împăcată, dau gaz, motocicleta accelerează ca din pușcă, relaxez gazul, bag a doua, accelerez iar toți cei 110 căluți se cabrează și mușcă din asfalt ca apucații. Zâmbesc fericit imaginându-mă pe drumul de Constanța. “Viața e chiar frumoasă. N-ar strica dacă… Pupați-aș neuronu’, ce faci idioato?! “ … La 10-15m de mine, de undeva din dreapta mea, iese de pe o străduță un VW Touareg bej care, fără nicio greață mătură (dintr-o bucată și pe sensul meu de mers) o bandă și jumătate apoi baleiează stânga-dreapta ca scăpat de sub control preț de vreo două lungimi de mașină. M-a apucat căcarea instantaneu.

O tinerică brunețică, genul pizdel, c-o cămașă albă cu revere mari și desfăcută până la sfârcuri guverna buldozerul ei 4×4 ca un boss, desigur “că cu” telefonul la urechi … “Și fato, n-ai idee cu ce erea curva aia îmbrăcată azi și cum se mai dădea ea pe lângă iubi al meu, de m-a luat toți nervii și i-am zis: știi ceva fă… ce faci nebunule?! Aoleo fato, m-ai și zăpăcit. Cat p-aci să-l calc pe un prost cu motocicleta. Așa, și ce-ți spuneam? A, da. Și panarama aia, auzi tu, s-a luat de țâțili mele că cică-s lăsate…”

Fraților, gagica n-avea nicio greață… Corect, ea n-avea nicio problemă, dar nu se poate spune același lucru și despre restul de proști care au avut nefericita ocazie de a-și încrucișa spadele șofatului responsabil cu al dânsei. Am evitat coliziunea cu m’neaei numai Dzeu știe cum; să fi fost reacția mea instinctivă de a mă înclina fulgerător pe stânga, să fi fost BMW-ul care mi-a urmat comenzile cu rigoare germană, să fi fost o Intervenție Divină sau toate la un loc, nu știu să vă spun. Sunt fericit c-am scăpat întreg. Un minut mai târziu am tras pe dreapta și mă minunam cu genunchii tremurând, ca personajul Jules din Pulp Fiction după ce a scăpat întreg de ploaia de gloanțe, că n-am nimic si că sunt binemersi întreg. Chiar nu contează ce conduceam (probabil că dacă eram într-o mașină ne bușeam sigur), un stil de condus ca al duduiei este de-a dreptul criminal. Credeți c-a lăsat telefonul de la ureche? Nici vorbă de așa ceva. A pus distanță între mine și ea lăsându-mă s-o iau înainte apoi a accelerat ca din pușcă pe o stradă laterală ca să evite conflictul care o pândea 100% la semafor. De mâine-ncolo ies numai cu blindajul pe mine.

……………………

Tot weekendul am stat pe net căutând cu înfrigurare o soluție la dilema: cum să-mpart bugetul disponibil în clipa de față, adică  X, la piese pentru Jeep în valoare de X înmulțit cu 3… Complicat, domle’. M-am băgat pe sub el și i-am trecut în revistă toate bucșele bulite, pivoții care pișă și multe altele pe care le-aș vedea cu mare drag schimbate pentru a fi sigur 100% pe mașină apoi m-am pus pe răscolit stocurile furnizorilor europeni. Am comandat plăcuțele de frână, arcurile reglabile, filtrul de ulei, aer, benzină, amortizonul de direcție și multe alte nimicuri de gen și mi-au mai rămas de cumpărat bucșele și arcurile. Ouch, capitolul ăsta doare. A, și am găsit ramele speciale pentru ușile de soft top. Când îi dai jos hardtop-ul și-i montezi pânza, ușile masive se dau jos și se-nlocuiesc cu unele pe jumătate. Ei bine, dacă vrei să nu te plouă în interior îi montezi acele rame amovibile îmbrăcate în denim prevăzut cu poliplan transparent și ești safe. Eu am ușile dar îmi lipseau ramele iar acum le-am găsit la preț convenabil și le-am luat la numai 89 de euro perechea față de 200 euro cât cereau unii pe Ebay. Perfect! Acum sunt pe stand-by. Am delegat pe cineva să se ocupe de imatricularea mașinii și acum aștept ca Penelopa. Toată admirația pentru fătuca aia. Habar n-am cum a rezistat ea 10 ani. Eu urăsc să aștept și 10 minute.

………………………………………..

Carnea de vită e scoasă de o jumătate de oră. E piperată și sărățită bine. Carnivorele mele o să fie încântate, deci scap cu viață și azi. Check. Am înfoliat în aluminiu o vânătă și am bagat-o la cuptorul pus pe maxim. N-am mai gătit vânăta niciodată astfel și sunt curios să descopăr ce gust are. O să fie curățată, tăiată fâșii mari, lăsată să se scurgă bine apoi scufundată în ulei cu puțin usturoi. În mintea mea o apuci cu pâinea și muști din ea. N-are cum să fie rea, zic eu. Sper… Am un zucchini scos și l-am pus deoparte pentru salată. O să-l tai cam la dimensiunile pastelor fusili, o să-l trag rapid în tigaie cu cimbru sare și piper și apoi am să-l bag într-o salată cu eisberg și roșii.

Salata-i gata. Wow, e bestială. Am pus lămâie peste și am completat puțin ulei. Acum c-am gustat-o m-aș fute pe mine însămi. I’m on fire baby! Să vă cum iese vânăta.

Simt că-n mine fierbe sucul creației. Acum c-am scăpat ca prin urechile acului de un accident, m-am gândit să le introduc fetelor mele o garnitură de linte mare, inventată ad-hoc. Ce naiba să le servesc lânga cotletul de vită? Am deschis rezervele strategice și mi-au picat ochii pe linte. “Hmm…de ce nu?. Bășinoasă, bășinoasă dar și foarte sănătoasă” Până acum au tot refuzat lintea dar nu și gătită risotto-style. P-asta n-am mai încercat-o până azi așa c-am tăiat o ceapă fin, am pus cam o cană de linte într-o oală, ceapa peste ea, am aruncat o bucată generoasă de unt și un pic de ulei de măsline, sare, piper și chilli. După ce am considerat că s-au călit bine am turnat un pic de vin alb și am așteptat să se evapore alcoolul. Odată ce a dispărut alcoolul am adăugat apă cat s-o acopăr și de atunci încoa tot asta fac, pănă reușesc s-o gătesc al-dente. Adaug apă puțin câte puțin ca să n-o înec. Mă gândesc să adaug și două-trei roșii cherry la final. Și dacă tot o ardem creativi, aș adăuga și niște andive la salată dar cred că deja exagerez. Le cer prea multe dintr-o dată. Baby-steps. Constat că mi-am gestionat foarte prost timpii și că fetele au venit deja acasă dar mizez puternic pe faptul că tot ce le-am gătit până acum face ca așteptarea să merite. Ce-o să fie? Pollice verso sau izbăvirea?

Deci, le menu du jour sună cam așa: Vită la tigaie cu garnitură de linte al-dente și salată mediteraneană. La desert, un platou cu căpșuni garnisite cu mentă.

Mizerie: cam de două chiuvete, o cafea mare și o scrumieră plină.

UPDATE: Sunt în extaz; am tot gustat lintea și e bestială! E sărată cât trebuie, picantă cât trebuie, e unctuoasă, e delicioasă. Sigur o să mai fac pentru că merge și fără nimic lângă ea.