Scuzați-mă o secundă… James Brown, unde ești?…aha, te-am găsit!… Motherlode… People Get up and Drive Your Funky Soul… asta e!. Hit it!… acum pot scrie.
https://www.youtube.com/watch?v=_BrITP7DZjE
Am învățat că nu există nicio operațiune militară respectabilă fără un nume de cod, și exemple am căcălău Măria-Ta (Barbarossa, D-Day, Magic Carpet, Desert Storm, Roling Thunder, Overlord) așa că m-am decis că nici eu nu mă pot lăsa mai prejos așa că după lungi și adânci deliberări în strategy-room (adică pe closet) am decis ca transformarea lui VW T2 în big-boys-with-toys-mobil să poarte nobilul nume de cod: Operation Ahab.
Teribil de încântat de inspirația de care am dat dovadă am trecut la pasul următor, pe care-l găsesc teribil de important în economia succesului, și anume Strategia. Nu se cade să mă năpustesc cu freza pneumatică pe tabla bietului vehicul fără ca mai întâi să mă asigur că am toate uneltele necesare întreprinderii, corect? Deci, Care ar fi ordinea? Păi să vedem: mai întâi trebuie să curăț în preajma mașinii, trebuie s-o mut hai hacana ca să mă pot roti în jurul ei, s-o despoi cu grijă de bord, de scaune, de toate ușile, barele, ornamentele, geamurile și alte cele, s-o “desmățărez” de electrice și apoi mă pun pe frecat tabla… OK, deci, șurubelnițe am, chei fixe, cricket-uri, tubulare am, compresorul mare trebuie legat la trifazic, capre de 3T mi-am comandat (și au și venit), cărucior-pat am comandat (a venit odată cu caprele), trebuie să-mi incarc butelia cu argon, discuri pentru șlefuit am… ideal ar fi să sablez mașina dar încă n-am primit nicio confirmare de la cei pe care i-am contactat. Dacă o zguduie cu termene peste termene sau miros că-s neserioși am să bag 1000 de roni și mă instalez acasă cu mizerie cu tot și-l lucrez în propria curte manual, dar la primăvară. Ce faci cu mâna ta e lucru manual. Samba, baby. Am un joc de glezne de n-ați mai văzut așa ceva. Oricum, nu mă hazardez să comand piesele înainte. Strategie beton, vă spun. Îmi vine să mă pup pe creștet, mânca-lar tata de băiat deștept. Și frumos pe deasupra… În clipa de față ce știu cert e că mecla mașinii a fost compromisă și că trebuie s-o bag la plastician val-vârtej. O să-i trag de tabla aia până-i aduc bucșa curului între omoplați și atunci să vedeți ce babă sexi o să fie madam a mea. Până atunci mai e distanță lungă.
Ce mă umple de scârbă e “mermeleala” cu radiatorul. I-am scos grila montată de către moș și mi s-a ridicat părul pe mâini când am descoperit în ce hal i l-au montat băiețașii ăia, frate; spumă poliuretanică la greu (deci trebuie să tai tabla cu extinctorul la picior), bucăți de polistiren expandat, lemnișoare pentru fixare, șapte tipuri de șurubele și suruburi, unele de lemn, bucăți de țeavă-copex, de instalații sanitare… bleah! Schizofrenicul din mine și-a atârnat ștreangul de gât la vederea ororilor descrise mai sus și mi-a luat ceva până l-am convins că mai există un dram de speranță… Trebuie să recunosc că ceea ce mi-a fost dat să văd e o operă de artă în sine și că e mare păcat că va dispărea dar sunt convins că artistul ăla a fost destul de prolific așa că-i las pe alții să-i conserve capodoperele mecanice; eu am o misiune și am să mă țin de ea pentru că rezultatul final va fi o cu adevărat o bijuterie. Nici nu concep altfel.
În talon scrie sec că e verde cu alb. Fâs. Am verificat seria poansonată pe șasiu și reiese că mă-sa a fătat-o Snow White la exterior și gri-șoarece la interior și c-a expediat-o val-vârtej în patria cantoanelor. Nicăieri nu spune c-a avut vreodată 9 locuri însă în talonul ei așa a fost trecută ceea ce nu mă miră, sincer să fiu, pentru că după revoluție România a cunoscut o adevărată epidemie de dube cu nouă locuri (cel puțin declarate) pentru că, nu-i așa, niciodată nu știai când poți face un ban bun c-un maxi taxi. A mea nu face excepție deși înafară de un pat în spate și o banchetă de trei în față eu alte locuri n-am văzut iar ce am găsit pe net, toate aveau opt locuri (trei-trei-două). Mă rog, RAR vrea 9 locuri? O să-i dau așa ceva chit că trei vor fi temporare.
O să-ncerc un display ca-n poza de sus și c-un scaun rabatabil (ca de stewardeză) în spatele “locului mortului” sau o banchetă de trei clasică (în spate) una de trei (amovibilă) pe mijloc și trei în cabină. Văd eu. Ideea mea e că trebuie musai să arate ca-n poza de mai jos.
RAR zice că-i verde cu alb? OK. Ce verde? Asta rămâne de văzut. Eu o să merg pe o nuanță pastel aleasă însă numai după ce cumpăr materialul din interior, asta ca s-o bunghesc cromatic la fix. Podeaua o s-o plachez cu tec marine-grade, ceasurile de bord, switch-urile, și timoneria, toate vor avea un look de barcă iar bordul și restul de accente vor fi o surpriză plăcută. Va avea tot felul de suporți pentru butelii de scuba, compresor, SUP, Kite, sunroof, entertainment centre cu consola de joc, bar, frigider, hamac… Nici nu-mi vine să cred că am vrut s-o vând la un moment dat. N-a vrut-o nimeni pe 3000 de Euro? Nu-i bai, o s-o cumpere mai târziu pe o mică avere, asta dacă o să mă mai pot despărți de ea.
Steady boy… hai c-am luat-o razna. Mă rog, planul e s-o aduc acolo și termenul-limită e până la anu’, în Mai, când începe sezonul de scuba și de sailing și plec din nou la mare cu băieții.
Va urma