Azi am fost foarte harnic. Mi-am dat o mână de ajutor pentru câteva zile bune la rând ruinându-mi-o complet pe asta și sunt foarte satisfăcut de rezultat. Încă de dimineață m-am înarmat cu multă răbdare și imediat ce am scăpat de vizita mea la spital pentru extragerea firelor din mână am pornit cu bucurie în cautarea Cocotte-i mele perfecte. Dar nu înainte de a trece pe Carrefour mai întâi pentru ca trebuia să am și ce băga într-ânsa, nu?

Meniul zilei era deja creionat așa că vizita mea pe la supermarket a semănat mai mult c-un raid commando: infiltrează-te, execută, extracție. Carne de porc – check, carne de vită – check, dovlecei – check, conserve de pastă de tomate puree și pulpă – check, hai și niscaiva borcane cu ciuperci pentru că la mine se consumă in draci – check too… Hopaa, bere. De ce nu? – Check! Ardei gras…cam nasol…stai mai întâi să aleg… check!, pătrunjel… nu-i pot rezista niciodată – check, unt, o la la, normal că check. Mai dau o raită pe la carne și-mi pică ochii pe două casolete cu grăsime de rață cu tot cu pielițe. Desigur! Și d-astea. Aha, pulpe de rață și piept. Bun, și d-astea. Azi o fac lată! 

Drămuiesc pașii până la casă pentru a-mi prelungi plăcerea achiziționării vasului mult dorit, achit, pivotez pe un călcâi și intru la Kitchenshop. Yeah, baby! Hit me c-o cocottă, madam! După minute bune de cumpănire aleg culoarea (n-aveau neagră cum visam eu, doar albastru cobalt și grena închis spre negru) așa că am ales-o pe cea din urmă și p-aci ți-e drumul până la “inmedio” de unde mi-am luat un exemplar din “Le Monde Diplomatique” ca să citesc ce spun francezii de ieșirea britanicilor din UE. Dacă tot umblam cu o curvă după mine, ce să-i faci, mi-am amintit și de englezi…

Deci, azi gătesc supă de roșii cu “zdrențe” din ou cu făină și dovlecei și ardei umpluți cu carne tocată și orez. Perfect!. Amândouă felurile de mâncare se pretează la consum pe temperaturi ridicate cum sunt cele de afară și, în plus de asta, se pot mânca și reci dacă ai chef. He he! Și pentru că tot o să-mi fut ziua, am să stau nițel mai mult la aragaz ca să-mi “fabric” untură clarificată home made. Gătitul la temperaturi înalte în untură animală este cel mai indicat lucru pentru că s-a demonstrat că uleiurile minerale odată ce depășesc 60 de grade devin cancerigene pentru că elimină nuș-ce compuși chimici. Nu mă judecați prea tare, eu asta am aflat de la BBC, și dacă bunicii noștri au trăit cât au trăit se datorează, în parte, și gătitului în untură, spre deosebire de vreo patru-cinci cunoscuți de-ai mei care au pierdut bătalia cu cancerul la nici 45 de ani. Pe undeva trebuie să fie un dram de adevăr în povestea cu untura, nu credeți? Eu, unul o cred așa că i-am dat bice înainte.

Cum se obține untura clarificată? Simplu. Se taie grăsimea în bucați mici, cât mai mici dar nu înainte de a o curața de resturile de carne de pe ea și se aruncă într-o oală cu fund dublu. Se adaugă apă până la acoperiți și se pornește focul sub oală la medium-low ca să se încingă fără să-i accelerați procesul. Rostul apei este să prevină arderea grăbită a grăsimii. Apa se încinge si va topi lent grăsimea de sub piele apoi se va evapora treptat pană ce vă ve-ți alege cu bucăți de piele crocantă într-o baie de untură topită. Durează cam o oră, timp în care trebuie să răscoliți bucățile din oală pentru a le uniformiza topirea. Simplu. După ce s-au perpelit până au ajuns maro-aurii, culegeți-le c-o spatula și puneți-le pe un prosop-șervet apoi, așa fierbinți cum sunt, presărați-le cu sare și haliți-le cu pită, paprikă, ceapă și roșii. Cardiologul familiei vă va mulțumi din inima peste câțiva anișori. Până la capăt, cine mă-sa vrea să moară sănătos-tun, nu? Mă rog, pe cât e de sănătoasă untura gătită, pe atât de va-va-vum sunt șoricii ăia cu arterele voastre sangvine personale. Your call. Strecurați untura, printr-un tifon împăturit, în borcane, casolete sau ce vrea mușchii voștri, și bagați-o la frigider, unde va ține 6 luni, sau la congelator, unde va fi OK mai bine de un an întreg.

Supa de roșii. Aici e simplu. Taie în bucăți cât mai mici un morcov, o tijă de apio și o ceapa roșie apoi pune-le să fiarbă într-o oala cu puțină apă. După ce au fiert îndeajuns, adaugă sucul de roșii. Voi decideți ce folosiți așa că procedați cum vă vine la mână; fie pasta de tomate, fie roșii pulpă sau bulion, voi trebuie să le diluați până ajung fluide ca apa. Că le diluați cu apă fiartă, cu stock de legume (btw, la Carrefour am vazut cu ochii mei așa ceva ambalat la Tetra Pack) sau cu stock din carne, e alegerea voastră, însă țineți cont că gustul va înclina intr-un sens sau altul în funcție de alegerea făcută. Luați aminte la conținutul de sare. Nu fiți timizi și gustați-vă mâncarea. Dacă voi n-o gustați, cum pizda mă-sii s-o mănânce alții? Odată ce ați adăugat bulionul începe party-ul. Think French, zic eu când gătesc bucate din Hexagon, sau think Italian, când, normal, gătesc italienește. Ce ar pune în mâncărurile lor francezii? Dar italienii? Cuget la asta și încep dansul. Și d-aia, și d-aia, și d-aia, oui oui oui sau si si si, rozmarin, cimbru, mentă, piper, busuioc…suc de roșii? Zahăr… du beurre, naturelment , vino rosso, certamente etc… V-ați prins, sper. Deci, improvizez cu joc de glezne de zile mari. Țineți cont că supa trebuie să aibă și nițică grăsime așa că priviți la cum fierbe. Dacă n-are, adăugați puțin ulei. Sau unt. Depinde de voi. Când a fiert bateți un ou ca pe omletă și adăugați-i faină cât să devină cleios și gros. Scufundați furculița, lingura, telul în bol și lăsați să se scurgă oul în oală. Se va face “zdrențe”. Alternativa ar fi să fierbeți niște paste floricele sau “orez” pe care să le folosiți în locul oului cu făină. Cum vreți voi…

Ardeii și dovleceii umpluți. Tocați carnea, adăugați sare și piper (are porc așa că adăugați și o mână de praf de fenicul. O să-mi mulțumiți mai târziu) cimbru, paprika, un ou, amestecați bine de tot și umpleți ardeii și dovleceii scobiți în prealabil. Așezați-i într-o oală grea, puneți o farfurie mare cu fundul în sus deasupra lor și turnați, ca și la supa de roșii, bulion, pastă de tomate îndoită cu apă, stock de ce dă Dzeu și fire away la foc molcom cu capacul pus deasupra. Răbdare și tutun, băieți, răbdare și tutun… Fierbeți vreo oră juma apoi ridicați capacul și lăsați să fiarbă mai departe până scade și se-ngroașă sucul de roșii. Puriștii ar băga oala la cuptorul încins la 200 de grade vreo 20 de minute dar eu n-am mai avut chef de deranj. Nu uitați: iaurt gras 10% sau smântână bună. Nu vă mulțumiți cu rahaturi “Zero calorii”… Zero calorii să mănânce ei. Ori mâncați, ori vă jucați…

Pieptul de rață. Aici o să fie scurt. Pieptul se scoate, se șterge c-un servet-prosop, se inspectează de imperfecțiuni apoi se freacă bine cu sare si piper. Hop în pungă, o videzi, aparatul se setează la 56,5 grade, timp 2 ore și hai pa. Am să vă povestesc câte ceva despre gătitul sous-vide dar nu acum pentru că mă dor degetele.

Pulpele de rață? La fel ca și pieptul. Temperatura însă va fi de 80 de grade iar timpul de gătit 8-10 ore. Rezultatul? Perfecte!

Ideea e că odată gătite sous-vide le arunci în congelator și uiți de ele. Ești în criză și ai belit-o dacă nu-i hranești rapid cu ceva mișto? Scoți din vreme pungile vidate, le aduci la temperatura camerei, pleci unde vrei tu apoi când e cazul hop cu ele în tigaie, le dai rapid “o față” si moamă ce te-ai rupt în găteală… Cum spun găozarii aștia de puști: life hack? Fâs! Se cheamă experiență, fraților…

Deci, nu mai gătesc până vineri, lejereanu… Sau poate că da. Om trăi și om vedea. Cat despre cocotte a mea… e bună domle’, sunt extaziat.

Și brânză cu roșii și castraveți de aveți pe masă, asigurați-vă că le-mpărțiți numai cu oamenii dragi vouă.