Exista o legenda germana, sigur ati auzit de ea, “Flautul fermecat”, care ne vorbeste despre un muzicant ce promite locuitorilor unui orasel ca ii scapa de rozatoarele care le infestasera cu milioanele toate gospodariile. Mai marii orasului german cad la invoiala cu el, ala incepe sa cante la flautul lui si toate spurcaciunile pleaca vrajite dupa dansul. Le conduce frumusel la un rau si le ineaca. Dupa ce a scapat de ele, trubadurul s-a intors sa-si primeasca banii pentru serviciul facut insa mai marilor oraselului le trece prin cap sa-l fenteze la plata.  Suparat ca a fost pacalit, muzicianul a inceput sa cante si toti copiii urbei l-au urmat la fel de vrajiti ca si rozatoarele de mai inainte si au disparut pentru totdeauna intr-o pestera fermecata.

…………………………………………………………………………………..

Esti sfatuit ca nu e bine sa-l iei pe “NU” in brate, indiferent de circumstante, pentru ca te imbalsamezi in negativism si ca aura ti se pleoștește pana da cu căpătâna de pamânt. De fiecare data cand aud spunandu-mi-se chestia asta privesc ingrijorat in urma mea si parca mi-o si vad târătă (aura, nu altceva, Doamne iarta-ma) cu ceafa de pamant deoarece, de ce s-o tagaduiesc, negatia este, de facto, o a doua mea fire.

Marturiseam pe undeva ca primele mele sunete au fost un protest de bebelus insotit de un pârț, dar sunt destul de sigur ca primul meu cuvant articulat a fost “NU” si cu el de mana am pornit sa explorez lumea din jurul meu.

Roaga-ma sa ma conformez unei reguli, cere-mi sa respect o cutuma sau o norma oarecare, de orice natura, indeamna-ma sa gandesc ca toti ceilalti si instinctiv ma voi umple de revolta. De ce as face-o? Oare nu se cade sa le supun mai intai, socratic, unui baraj de foc inchizitoriu ca sa ma dumiresc si eu daca intr-adevar, acestea sunt corecte si daca merita ca lucrurile sa stea asa SI din perspectiva mea?. Ma pretind un om liber si tocmai in aceasta calitate aleg sa resping din start toate “adevarurile”, regulile, ideile si normele impuse in mod neargumentat pentru ca-mi put de la o posta a tiranie iar tirania de orice fel imi repugna, fara sa exagerez, pana la starea de voma. Pentru mine punerea sub lupa a oricarui “adevar” (fie el chiar si acceptat de o super majoritate) se traduce prin gandire critica si o fac cu mare placere la orice ora din zi din noapte, indiferent de context. La inceput trag de la sold, direct din teaca, cu “NU” fara sa mi se clinteasca vreun muschi de pe fata mai ceva ca Eastwood in westernurile lui. Sunt un Gigi-contra nitel mai sofisticat si consider ca toti ar trebui sa procedeze intocmai; sa puna la indoiala tot si toate pentru ca numai intreband, chestionand si rasucind “adevarul” pe toate partile sale vom reusi sa-l dezbracam de toate straiele lui inselatoare. Si nu va opriti pana nu-l vedeti despuiat la curul gol si pus sub lumina reflectorului iar la final, numai daca va convine ce vedeti, puteti sa-i raspundeti cu “DA”.

…………………………………………………………………….

Si cu toate astea in gand, ieri priveam – socat de rezultatul referendumului cu privire la iesirea Marii Britanii din UE – la mister Nigel Farage, muzicantul ala de extrema dreapta de la UKIP, un căcat pe băț, un tiripic politic ajuns pe val numai Dzeu stie cum, caruia nici macar usa casei nu i-as fi deschis-o de teama ca-i un nenorocit de hoț (desi daca iau in calcul pregatirea si calitatea sa de Commodity Broker nu sunt prea departe de adevar), si meditam la cat de multa bautura trebuie sa beau ca sa-i ascult vreodata ideile toxice si de cate operatii de lobotomie as avea nevoie sa-mi pun stampila la vot pe ceea ce m-a indemnat el… Ei bine, sunt incredibil de uluit sa aflu ca 17 milioane si ceva de britanici – aproape o Romanie intreaga – a facut-o domle’. Jumatate din poporul votant al Marii Britanii a decis ca individul asta, asa indoielnic, rasist, ultranationalist, xenofob si insolent cum e, merita ascultat si nu numai atat, indemnul lui trebuie si urmat. Si ca sa va desfatati si mai mult, priviti-i pe tipii aia din spatele lui. Ori de cate ori tâmpitul ăla tinea cate un discurs in fata camerelor TV, pe chipurile anturajului din spate citeam cel putin trei semne de demență clinică, fratilor. Printre ei era unul in stare sa ridice pe loc si cu mainile goale un lagar de concentrare fix in fata Parlamentului daca Farage i-ar fi cerut-o. Cine pula calului i-a fatat pe trogloditii aia oameni politici? Cat de somnorosi pot fi supusii Majestatii Sale de vedem asemenea monstri defiland rânjind pe prima scena politica a Marii Britanii? Juram ca-l vad pe Hitler la Nurnberg tinandu-si discursul lui celebru cu bulangii in spatele lui. Daca in tara lui Cromwell asistam la asa ceva, la ce Doamne Iarta-ma sa ma mai astept de la noi? Wow!. What the fucking fuckitty fuck?!!

Ziceti si voi, daca in urma rezultatului de ieri să nu-i dai dreptate campionului democratiei, lui Sir Winston Churchill, cand spunea ca “cel mai bun argument impotriva democratiei este o conversatie de numai cinci minute c-un alegator oarecare”?… Eu zic ca n-a gresit prea tare.

Daca scobiti nitel in trecutul lui Nigel Farage o sa descoperiti “cu placere” cat de multe lucruri in comun are el c-un alt mare si “ilustru om de dreapta” care, candva, cu ideile sale “minunate” a pus pe jar intreaga Europa. La propriu. Este la fel de indigen pur sange in tara profetiilor sale, exact ca si ala, a cunoscut aceeasi ascesiune complicata si sinuoasa, intocmai ca si piticul ala nervos si, aparent, e la fel de bun de gura in public. Cine ar fi crezut vreodata ca lastarii nazismului vor tasni din pamant taman in Regatul Camelot? Eu, unul, niciodata.

Istoria ne-a tot povestestit in ce zid din beton ne-a proptit primul idiot, pe toti, de la Atlantic si pana la Volga, asa ca nu ne ramane de facut decat sa aflam ce-i poate si astuia pielea si n-o sa fim prea dezamagiti, cred eu. Copilasi, consider ca incepand de ieri muzicantul si-a inceput trilurile la “flafutul lui magic” si nazist asa ca buckle up boys, cred ca sunt un pic optimist cand va spun ca-n maxim zece ani ne ducem cu totii in peștera mamii… Dzeu sa ne aiba in paza Sa.

Zic si eu…

PS

Orwell, mare dreptate ai mai avut. Ai o bere de la mine cand ne vedem.