Heavy weight category:
Si daca tot se duse pulii pe suflet Lira Sterlina, de ce nu ne-am face de cap nitel cu niscaiva lucruri fine de pe la ei pe care le gasesc absolut fermecatoare si super utile in orice bucatarie respectabila?
Azi voi vorbi despre ce urmeaza sa-mi comand repejor pana nu se hotareste Parlamentul Britanic sa le dea una peste freza separatistilor si lira sa fuga inapoi, moț, fix in varful piramidei financiare: un fund.
De lemn. Dar nu orice fel de lemn, domle’, ci unul misto, din stejar englezesc taiat din padurea “ză Șer-ud forest”, aia a lu’ Robin de se dadu pe felie cu Leidi Meirian…Cum care Robin? Ala de se contră nervos lui Printu Gion, fratili lui Riciard Inima-de-Leu?…
Ma rog, sau ‘uateva’… “www.theoakchoppingboardco.co.uk” vinde niste funduri absolut țâță. Super tari, extraordinar de finisate si cat se poate de serioase. Cu toii stim ca-ntr-o bucatarie ai nevoie de cateva lucruri de baza, fara de care actul culinar nu se poate savarsi de nicio culoare: ai nevoie de un cutit mare si cu lama lata, un cutit de filetat, mai ai nevoie de un tel cu care sa aerezi chestii precum albusul de ou, smantana etc, o spatula din lemn si de un chopping board, sau mai pe romaneste, un fund din lemn. Ar mai fi cateva ustensile pe care sigur le-am uitat acu, dar nu conteaza pentru ca de fund am amintit, si despre dansul este vorba aciulea. Eu am o gramada si parca nu-s niciodata indeajuns. De ce? Pentru ca daca prin anii 70 totul se servea in cosulete, de cativa ani incoace nu te mai poti atinge de mancare daca nu se zgâiește la tine așezată frumușel pe o piatra sau pe un fund din lemn. Asa e moda, asa procedam. Sincer, mie nu-mi displace deloc. Pe langa latura estetica, mi se pare ca e o idee chiar foarte confortabila. Scot carnea din tigaie, oala, tava sau foaie verde de unde oi scoate-o, o arunc pe fundul din lemn, o tai savant in feliute uber subtiri cu cutitul meu super ascutit si le-o vâr sub nasuri direct de pe el. Daca e asiatica (mancarea) il ornez rapid cu niste sosuri in boluri mititele, ghimbir si wasabi, niste bete si hai la revedere si un praz verde, arata traznet. Nu tu spalat vase, nu tu deranj… Va avertizez ca sunt din ce in ce mai puturos si-mi convine de minune.
Adevarul e ca indiferent cat de antitalentat esti in bucatarie, faptul ca stai c-un cutit in mana si privesti la fundul misto din lemn care sta cuminte in fata ta, cand ii vezi aspectul placut si imbietor parca-ti da mai multa incredere in tine, nu-i asa? Apoi, chiar daca nu hacuiesti niciun animal pe el, pizda ma-sii, descurca-te si tu, arunca pe el o bucata de branza tare, niste struguri, mai o smochina, o mana de nuci si alte d-astea si baga-le sub nas un vin bun de Bourgogne, stiu si eu, sa fie un Nuits-Saint-Georges “Aux Lavieres” ca să vă spargeți misto si cu stil (uf!, ce bine ca asta-i din Franta si nu-i din UK ca inebuneam de-a binelea cu porcaria lor de referendum) si te-ai scos. Baga si un acordeon pe fundal si esti campion.
Desi, daca puneti mana pe “Aux Lavieres”, pastrati-l pentru voi, numai pentru voi, ma auziti? Asta e de scos din vinoteca numa daca vă moare soacra sau câștigați la loterie, in pana mea, ca-i vin de podgorie-boutique si se produce in cantitati mici… dar asta-i poveste mai lunga care se cere dezbatuta mai incolo.
www.theoakchoppingboardco.co.uk vinde fundurile scobite in fel si chip, personalizate 2D, 3D, cu manere din metal sau fara si cate si mai cate la preturi incepand de la 55 de Lire in sus si daca va stresa ideea ca n-aveti unul misto rau si personalizat cu ștaif care sa dea bine pe masa cand va vin musafirii, na ca acu eu v-am oferit solutia. Eu unul, ma bag.
Haidi pa
