Daca v-ati impiedica de carnetelul meu cu retete ati descoperi cu stupoare ca la capitolul “SUPE“, exista una in dreptul careia, inafara de numele ei “Aa-des B’hamud“, n-o sa gasiti nicio alta explicatie suplimentara. Bine, pentru un nevorbitor de limba araba se impune o traducere: inseamna “linte cu acreala”. In unele tari arabe felul acesta vi se va servi la masa in stare solida, preparat cateodata din linte cu bobul mare. Daca sunteti asigurati ca e o “shorba“, atunci inseamna ca e supa si o ve-ti consuma gatita, ca si-n reteta mea, exclusiv din linte rosie. Cum eu le-am gustat pe toate, va spun sincer ca supa e de departe cea mai misto varianta. E mai sofisticata. Se consuma cu crutoane din pita arabeasca sau din paine French trase light in ulei de masline, cu ierburi sau simple si cu ceva frunze la suprafata, daca preferati.

Ingrediente:

-O cana de linte rosie (spalata in prealabil si curatata de pietricele si de alte impuritati).

-Apa s-o acopere, la distanta unei falange de deget (ca la orez)

-ulei masline (o lingura-doua)

-sare

-un catel de usturoi

-lamaie (dupa gust, cat sa fie acrisoara)

-crutoane din paine stropita cu ulei si ierburi (dupa preferinte)

Mod de preparare:

Puneti lintea la fiert si lasati-o sa clocoteasca pana se inmoaie. Sondati pana trageti concluzia ca e moale si numai buna de mancat. Cum? Striviti bobul intre doua degete si cand se va transforma intr-o pasta inseamna e gata. Strecurati-o intr-un vas separat, aruncati-o intr-un blender si varsati peste ea 2/3 din apa in care a fiert. Apoi dati drumul la blender si lasati-l sa-si faca numarul. O va toca pana se va omogeniza transformand-o intr-o supa crema absolut delicioasa. Doriti sa aiba consistenta unei supe creme groase? Puneti mai putina apa. Vreti sa fie mai apoasa? Simplu, puneti mai multa. Vi se pare ca e prea groasa si asa? Fierbeti in paralel un ibric cu apa si adaugati de acolo pana sunteti satisfacuti. Lintea, ca si fasolea sau nautul, va absorbi din lichid multa vreme dupa ce va fi luata de pe aragaz. Se va ingrosa si daca o lasati peste noapte in frigider asa ca solutia cu apa fiarta in paralel va va fi de ajutor si a doua zi. Nu-i bai. Adaugati uleiul, sarea, striviti catelul de usturoi si stoarceti lamaile deasupra. Nu pe toate odata, luati-o si voi progresiv. Tineti minte ca supa va fi sarata, acra iute sau uleioasa dupa cum va pofteste inima. Ideea e sa fie nitel acra pentru ca de aici si numele ei. E linte cu acreala. Usor de gatit, rapida, numa’ buna cand te trezesti cu prietenii infometati la tine, la usa, si unu dintre ei e vegan.

Apucati un polonic si serviti-va dupa pofta inimii din dansa adaugandu-i cateva crutoane deasupra. Simple as that!. Asta e reteta clasica arabeasca, dar voi jucati-va cu ea, ajustati-o, improvizati dupa cum va dicteaza instinctul pentru ca, cine stie, s-ar putea s-o sanctificati…

Bottom line, orice băbălău o poate gati si va ridica oamenii in picioare in aplauze daca le va servi asa ceva. Pe toti, dar cu siguranta ca mai putin pe fetele mele care nu vor sa auda de linte. But then, what’s new for me?

Deranj in bucatarie:

cam de un sfert de chiuveta.