Pornesc blogul și privesc, nu fără o foarte puternică strângere de inimă, la logul ultimei mele intrări: 29 august. Cursorul clipește în dreptul datei calendaristice puternic ca un deget care pocnește zgomotos cu unghia în ecranul laptopului. “Uite aici! Vezi?” Pe 29 august publicam ultimul meu journal entry legat de progresul făcut cu noul meu…
day 6 – the lull
În termeni marinărești “lull” s-ar traduce cam așa: “o stare de acalmie și de pace între două perioade cu activitate”, de regulă dintre una vântoasă și o posibilă urgie. Cu alte cuvinte dacă ești căpitan și privești spre orizont apoi când deschizi gura scoți un “lull” pe ea echipajului i se cam strânge curul căci…
Psalm 4 & 5 – I walk through the valley of the shadow of death, I will fear no evil…
… Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. A, salut! Iată-te, aici erai. Iartă-mă dacă nu te-am văzut… Ochii și limba îmi sunt tulburi iar sufletul zace-nghesuit într-un colț de bucătărie adunat în poziție fetală plâns și cu degetul în gură. De două zile gust meniul propus, încropit și pre…
day 3 – rosetta stone
Am preluat puntea de comandă a unui nou restaurant și de două zile fac eforturi serioase să mă familiarizez pe repede înainte cu meniul pus sub nas și care, în mod aparent, în mare parte a și fost deja gătit, testat și pre-aprobat ceea ce face să mă cam scarpin acum în creștetul capului. Am,…
day 1 – the wave man
The man, the myth, the legend. Țigara neterminată cade la picioarele lui pe pavajul gri unde e mutilată apăsat cu talpa botinelor Belstaff pe care dacă le-ai studia mai atent îți va fi limpede c-au văzut multe la viața lor. Zăbovește câteva clipe cu privirile pironite pe înscrisul de deasupra porții apoi apucă mânerul din…
Rindfleischetikettierungsüberwachungsaufgabenübertragungsgesetz
Într-o zi, stând pe spate cu ochii în tavan și cu țigara în gură mi-a trecut prin gând cuvântul “solilocviu” pe care imediat m-am și trezit că-l repet ca papagalul în gura mare. M-am surprins, ce să zic. O dată că dintre toate mi-a cășunat tocmai pe cuvântul ăsta iar a doua oară pentru că…
când zhao o dă cu wogh-ul de gard te alegi cu when
Fără să am cine știe ce cunoștințe în numerologie (ca să nu zic deloc) ci mai degrabă în lumea gastronomiei, dar dotat c-un ochi adeseori obositor de atent de detalii, mi-a fost imposibil să trec cu vederea peste recurența deja obsedantă a numărului prim 3 de care mă-mpiedic, parcă, la tot pasul indiferent de obiectul…
cele 619 shades ale lui 50
50. Wow, nu-mi vine a crede c-am ajuns aici. Foarte curând serbez cea de-a 619-a mea lună plină, sau “badr”, cum i se mai spune în arabă. Acum când privesc în urmă mi se pare c-am trăit atât de puțin încât am simțit nevoia să-mi măsor existența în altceva iar dintre toate unitățile la care…
ay, mami
Astăzi am să-ți vorbesc despre un preparat considerat simplu pentru că-i compus din doar trei elemente: Melanzane alla parmigiana. Adică, vinete, tomate și parmezan. Fâs. Trei ingrediente simple dar pe care dacă le împreunezi cu dragoste îți toarnă în farfurie (și pe lângă farfurie, după cum ai să constați mai la urmă) un preparat care…
v-ați decis? ce comandați?
Răsfoiești meniul și ochii îți fug în sus și-n jos și de la dreapta la stânga. Întorci paginile de opt ori, eziți iar eu ca fapt divers te asigur că tipul amabil care te servește te bagă-n mă-ta continuously deja de vreo patru minute din prea multă admirație pentru viteza cu care te decizi. Nu…
¿que pasa contigo?
Când am trecut pragul casei mele întâia oarǎ inima bǎtea gata sǎ-mi sarǎ din piept. O vǎzusem doar de afarǎ când m-am decis c-o cumpǎr. Când Rosita mi-a pomenit de ea descriidu-mi-o ca fiind chiar pe plaja am lǎsat paharul din mânǎ şi aproape cǎ alergasem spre ea, aşa de tare mi-o doream. Sǎream câte…
am ajuns acasă?
Am căscat ochii, am privit prin fereastră spre Gran Canarias și vedeam stelele. Joder, cât o fi ceasul? Burta mă trezise așa cum face aproape fără excepție în fiecare dimineață cu durerea ei surdă și grea de parcă aș putrezi de viu. Mi-o frecam cu palma sperând c-o mai domolesc cumva și mă-ntrebam dacă nu…
mai rămâi un pic
Mai stai. Mai zăbovește un pic căci noi încă ne mai jucăm de-a viața. Nu, nu ne-am săturat de tine. Nu ne-am putea nicicând sătura de tine. Niciunul. Unde ești mai exact acum? Vin după tine. Venim după tine. Te-am pierdut prin aeroport și mi-ai tras o spaimă de zile mari. Cu trupul ești lângă…
cu dragostea în retrograd
Suntem plămădiți din praf de stele. Nu te-ai fi așteptat s-o auzi din gura comunității astrofizicienilor ci mai degrabă de la un plângăcios pletos, desculț și cu blugii evazați (la pieptul gol, of course) și care șade emoționat în nisip cu chitara-n mână, cu mucii-n bărbie și cu ochii pironiți în valuri ca să zăpăcească…
explozia întârziată a unui parfum mai dulce ca mierea
Priveam cumințel la cocktailul cu antihistaminice vârât în sacul transparent și atârnat de tija metalică, număram liniștit picăturile care mi se administrau în venă prin branulă și așteptam întins pe patul din camera de gardă s-apară și medicul de serviciu chemat de urgență din sânul familiei și prietenilor săi, săracul. Era Ziua Independenței, toată Grecia…
theinfuriatedbull
“Bună, A., am solicitat această întrevedere ca să te înștiințez că ai 30 zile la dispoziție să-mi găsești un înlocuitor”. Îmi fixasem ca și reper al exitului meu un foarte poetic 14 Februarie. În ziua săruturilor și promisiunilor fierbinți eu alegeam să-mi iau adio. Îți spun sincer că nu mi-a fost ușoară inima când am…
sâmburele
Zilele trecute mi-am pornit laptopul ca să-mi verific una din adresele mele de mail căci așteptam o confirmare legată de un proiect la care lucrez. Bun, deschid și, spre oroarea schizofrenului din mine care urăște spam-urile, și asta pe fundalul unei cacofonii gălăgioase de ping-uri ale whatsapp-ului care se aducea la zi, mi s-au sincronizat…
Confessions of a magician hidden behind mirrors, tricks and fumes
“God is everywhere and in everything” my father used to say, and if he was right -I took a long look at my burning charcoals inside my Josper- then God must be also present in the hellish flames inside my restaurant’s kitchen, right? My cook levelled the blaze inside the black belly of the beast…
the most ignored character of a famous love play: The Apothecary
Într-un podcast recent am fost întrebat pe unde am gătit. Voia să afle mai exact prin câte țări m-am perindat mestecând în oale, prăjind în tigaie sau tocând legumele. M-am așteptat la o astfel de întrebare și aveam răspunsul deja formulat însă-n mine s-au mișcat plăcile tectonice și ce-a ieșit pe gură a fost cu…
the sweet taste of life lived on a rock
I hate discords, I turn my back to conflicts, I loath aggression of any kind, I dislike domestic fights carried out loudly and without as much as a whiff of logical argumentation, I hate gratuitous mean words or thoughts, I hate anything that disturbs my senses which are otherwise so extremely finely tuned to anything…